18 definiții pentru dichisi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DICHISI, dichisesc, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se îmbrăca îngrijit; a se găti, a se ferchezui; (peior.) a se găti excesiv. ♦ Tranz. A potrivi ceva cu migală; a aranja (cu toate dichisurile). – Din ngr. diíkisa (aor. lui diikó).

dichisi [At: HELIADE, O. I, 481 / V: (reg) dighisa, (îvr) dec~ / Pzi: ~sesc / E: ngr διοικέω] 1-2 vtr (Pfm) A (se) îmbrăca cu deosebită grijă Si: a (se) găti, a (se) împodobi. 3-4 vtr (Prt) A (se) găti prea mult, cu exagerare Si: a (se) împopoțona. 5 vt (C.i. lucruri) A aranja cu migală, cu minuțiozitate, fără a omite ceva. 6 vt (Reg; fig) A pârî pe cineva.

DICHISI, dichisesc, vb. IV. Refl. (Pop. și fam.) A se îmbrăca îngrijit; a se găti frumos și curat, a se ferchezui; (peior.) a se găti prea mult. ♦ Tranz. A potrivi ceva cu migală; a aranja (cu toate dichisurile). – Din ngr. diíkisa (aor. lui diikó).

DICHISI, dichisesc, vb. IV. Refl. 1. A se găti frumos și curat, a se îmbrăca cu îngrijire, cu gust, a se ferchezui; (cu sens peiorativ) a se găti prea mult, cu exagerare. Mai perie-te și tu, mai dichisește-te cumva. GALAN, Z. R. 104. Dacă ne mai dichisim mult, ne apucă 12. SEBASTIAN, T. 44. ♦ Tranz. A potrivi un lucru cu migală ca să fie așa cum trebuie, a-i adăuga ce-i lipsește ca să se facă bun, frumos, gustos; a aranja. O vie de vreo trei pogoane da în anii călduroși două-trei butoaie de vin, pe care cocoana Zinca se pricepea să-l dichisească, pînă scotea din el lucru bun. V. ROM. septembrie 1953, 11. Dintr-o smucitură a descusut talia [rochiei]: Hai s-o mai dichisim pînă vin musafirii. CAMIL PETRESCU, T. I 451. 2. A se echipa, a se pregăti cu cele necesare. Asemenea și cel mijlociu, după ce se dichisi și el cum știu mai bine, plecă și el spre apus. ISPIRESCU, L. 33.

A DICHISI ~esc tranz. 1) A face să se dichisească. 2) (lucruri) A prevedea cu toate dichisurile. /<ngr. diíkisa

A SE DICHISI mă ~esc intranz. 1) A se îmbrăca cu dichis; a se găti frumos și curat. 2) A se găti prea mult, manifestând o grijă exagerată față de aspectul exterior; a se ferchezui; a se spilcui; a se sclivisi. /<ngr. diíkisa

dichisì v. 1. a îngriji cu cele trebuincioase: fiul cel mijlociu, după ce se dichisi și el, cum știu mai bine, plecă și el ISP.; 2. a (se) găti cu îngrijire, a (se) îmbrăca frumos: s’a dichisit să facă vizite; 3. fam. a pune la cale: am să mi te dichisesc eu CR. [Gr. mod. DIOIKÉO, a pune în ordine (aorist dioikisa)].

dichisésc v. tr. (ngr. diikó, aor diikisa, d. vgr. dioikeó, administrez, dioikesis, dieceză). Prevăd cu cele necesare, îngrijesc, echipez, gătesc, stolisesc. V. chivernisesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dichisi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dichisesc, 3 sg. dichisește, imperf. 1 dichiseam; conj. prez. 1 sg. să dichisesc, 3 să dichisească

dichisi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dichisesc, imperf. 3 sg. dichisea; conj. prez. 3 dichisească

dichisi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dichisesc, imperf. 3 sg. dichisea; conj. prez. 3 sg. și pl. dichisească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DICHISI vb. a (se) aranja, a (se) ferchezui, a (se) găti, a (se) împodobi, a (se) spilcui, (pop. și fam. depr.) a (se) sclivisi, (pop.) a (se) drege, a (se) moța, (înv. și reg.) a (se) muchilipsi, a (se) podobi, a (se) tocmi, (reg.) a (se) cîștiga, (prin Transilv. și Maram.) a (se) pădăi, (prin Mold.) a (se) puțui, (prin Transilv. și Mold.) a (se) puțului, (Ban.) a (se) schili, (înv.) a (se) stoli, a (se) stolisi, (arg.) a (se) șucări. (Ce te-ai ~ așa?)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dichisi (dichisesc, dichisit), vb.1. A aranja, a ordona, a prepara. – 2. A aranja, a găti, a împodobi. Ngr. διοιϰέω, aorist διοίϰησα (Tiktin; Candrea; Scriban); din același cuvînt gr., cu pronunțarea erasmică, neol. dioceză, s. f., din fr., der. diocezan, adj.Der. dichis, s. n. (aranjare, ordine; preparative; obiect, lucru; sculă, unealtă, instrument), a cărui formație nu este clară, cf. sl. dikisŭ „maslu”, cuvînt incert după Miklosich, Lexicon, 161, dar care are probabil aceeași origine; dichici, s. n. (cuțit de cizmar, pentru ornamentat), cuvînt mold., probabil deformație de la cel anterior (după Candrea, GS, VI, 324 și Scriban, din mag. dikics „briceag”, care ar putea proveni din rom.); dichiseală, s. f. (aranjare, găteală).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

dichisi, dichisesc I v. t. (intl.) 1. a lua banii cuiva. 2. a năuci (pe cineva). II v. r. a se îmbrăca elegant.

A SE DICHISI a se sidili, a se spilcui, a se titiri.

Intrare: dichisi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dichisi
  • dichisire
  • dichisit
  • dichisitu‑
  • dichisind
  • dichisindu‑
singular plural
  • dichisește
  • dichisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dichisesc
(să)
  • dichisesc
  • dichiseam
  • dichisii
  • dichisisem
a II-a (tu)
  • dichisești
(să)
  • dichisești
  • dichiseai
  • dichisiși
  • dichisiseși
a III-a (el, ea)
  • dichisește
(să)
  • dichisească
  • dichisea
  • dichisi
  • dichisise
plural I (noi)
  • dichisim
(să)
  • dichisim
  • dichiseam
  • dichisirăm
  • dichisiserăm
  • dichisisem
a II-a (voi)
  • dichisiți
(să)
  • dichisiți
  • dichiseați
  • dichisirăți
  • dichisiserăți
  • dichisiseți
a III-a (ei, ele)
  • dichisesc
(să)
  • dichisească
  • dichiseau
  • dichisi
  • dichisiseră
dechisi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
dighisa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dichisi, dichisescverb

  • 1. popular familiar A se îmbrăca îngrijit; a se găti, a se ferchezui; (peiorativ) a se găti excesiv. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Mai perie-te și tu, mai dichisește-te cumva. GALAN, Z. R. 104. DLRLC
    • format_quote Dacă ne mai dichisim mult, ne apucă 12. SEBASTIAN, T. 44. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A potrivi ceva cu migală; a aranja (cu toate dichisurile). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote O vie de vreo trei pogoane da în anii călduroși două-trei butoaie de vin, pe care cocoana Zinca se pricepea să-l dichisească, pînă scotea din el lucru bun. V. ROM. septembrie 1953, 11. DLRLC
      • format_quote Dintr-o smucitură a descusut talia [rochiei]: Hai s-o mai dichisim pînă vin musafirii. CAMIL PETRESCU, T. I 451. DLRLC
  • 2. A se echipa, a se pregăti cu cele necesare. DLRLC
    • format_quote Asemenea și cel mijlociu, după ce se dichisi și el cum știu mai bine, plecă și el spre apus. ISPIRESCU, L. 33. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.