2 intrări
31 de definiții
din care- explicative (18)
- morfologice (6)
- relaționale (6)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECENT, -Ă, decenți, -te, adj. Cuviincios, pudic. – Din fr. décent, lat. decens, -ntis.
DECENT, -Ă, decenți, -te, adj. Cuviincios, pudic. – Din fr. décent, lat. decens, -ntis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
DECENȚĂ s. f. Respect pentru bunele moravuri, bună-cuviință; pudoare. – Din fr. décence, lat. decentia.[1]
- În original, incorect: Din... lat. „decentis”. — LauraGellner
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
decent, ~ă a [At: HELIADE, O. II, 410 / Pl: ~nți, ~e / E: fr décent, lat decent, -tis] 1 Care este lipsit de pretenții Vz: modest. 2 Care respectă buna-cuviință Si: cuviincios. 3 Pudic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
decență sf [At: ASACHI, I. 252/23 / V: (înv) dețenție / Pl: ~țe / E: fr décence, lat decentia] 1 Respect al bunelor moravuri Si: bună-cuviință. 2 Pudoare. 3 Lipsă de pretenții Vz modestie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dețenție sf vz decență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECENȚĂ s. f. Respect al bunelor moravuri, bună-cuviință; pudoare. – Din fr. décence, lat. decentia.[1]
- În original, incorect: Din... lat. „decens”. — LauraGellner
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
DECENT, -Ă, decenți, -te, adj. Care este așa cum cere buna-cuviință, plin de decență, cuviincios. Limbaj decent. ▭ Nu o duce decît la filmele morale și decente. C. PETRESCU, C. V. 89. Mi se pare că iau act cu brutalitate de fapte care nu mă privesc și nu-i decent să mă privească. IBRĂILEANU, A. 17.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECENȚĂ s. f. Bună-cuviință, respect al bunelor moravuri; pudoare. Salonul din anul acesta dovedește că pictura romînă a intrat într-o fază nouă, o fază pe care ați putea-o numi faza decenței. CARAGIALE, O. III 253.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECENT, -Ă adj. Cuviincios. [Cf. fr. décent, lat. decens].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECENȚĂ s.f. Bună-cuviință; pudoare. [Cf. fr. décence, lat. decentia].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECENT, -Ă adj. 1. cuviincios; reverențios, plin de decență. 2. pudic, rușinos. (< fr. décent, lat. decens)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DECENȚĂ s. f. respect pentru bunele moravuri; bună-cuviință; pudoare. (< fr. décence, lat. decentia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DECENT ~tă (~ți, ~te) (despre persoane și despre manifestările lor) Care este în conformitate cu decența; plin de decență; cuviincios. /<fr. décent, lat. decens, ~ntis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DECENȚĂ f. 1) Atitudine de respectare a regulilor de bună purtare, a conveniențelor și a moralei; bună-cuviință. 2) Comportare care vădește o asemenea atitudine. [G.-D. decenței] /<fr. décence, lat. decentia
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
decent a. cuviincios.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
decență f. bunacuviință.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*decént, -ă adj. (lat. décens, -éntis, d. decet, se cuvine. V. decor). Conform decențeĭ, cuviincĭos: purtare, vorbă decentă. Adv. În mod decent.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*decénță f., pl. e (lat. decentia). Onestitate exterioară, cuviință.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
decent adj. m., pl. decenți; f. decentă, pl. decente
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
decență s. f., g.-d. art. decenței
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
decent adj. m., pl. decenți; f. decentă, pl. decente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
decență s. f., g.-d. art. decenței
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
decent adj. m., pl. decenți; f. sg. decentă, pl. decente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
decență s. f., g.-d. art. decenței
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DECENT adj. 1. v. politicos. 2. pudic, rușinos, sfios. (O comportare ~.) 3. acceptabil, onorabil. (Duce o viață ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DECENȚĂ s. 1. v. politețe. 2. v. bună-cuviință.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DECENT adj. 1. cuviincios, politicos, respectuos, (livr.) reverențios. (O atitudine ~.) 2. pudic, rușinos, sfios. (O comportare ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECENȚĂ s. 1. cuviință, politețe, respect, (livr.) reverență, urbanitate, (livr. fig.) urbanism. (Atitudine plină de ~.) 2. jenă, manieră, pudoare, rușine, sfială, bună-cuviință, (rar) pudicitate, (latinism rar) pudiciție. (Nu are nici un pic de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Decent ≠ indecent, necuviincios, impertinent, insolent, nerușinat, obraznic
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Decență ≠ indecență
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
decent (-tă), adj. – Cuviincios, pudic. Fr. décent. – Der. (din fr.) indecent, adj.; decență, s. f.; indecență, s. f.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
decent, decentăadjectiv
- 1. Care este așa cum cere buna-cuviință, plin de decență. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00sinonime: cuviincios pudic reverențios rușinos
- Limbaj decent. DLRLC
- Nu o duce decît la filmele morale și decente. C. PETRESCU, C. V. 89. DLRLC
- Mi se pare că iau act cu brutalitate de fapte care nu mă privesc și nu-i decent să mă privească. IBRĂILEANU, A. 17. DLRLC
-
etimologie:
- décent DEX '09 DEX '98 DN
- decens, -ntis DEX '09 DEX '98 DN
decențăsubstantiv feminin
- 1. Respect pentru bunele moravuri. DEX '09 DNsinonime: bună-cuviință politețe pudoare antonime: indecență
- Salonul din anul acesta dovedește că pictura romînă a intrat într-o fază nouă, o fază pe care ați putea-o numi faza decenței. CARAGIALE, O. III 253. DLRLC
-
etimologie:
- décence DEX '09 DEX '98 DN
- decentia DEX '09 DEX '98 DN