2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECATÁRE, decatări, s. f. Acțiunea de a decata și rezultatul ei. – V. decata.

DECATÁRE, decatări, s. f. Acțiunea de a decata și rezultatul ei. – V. decata.

decatare sf [At: DER / Pl: ~tări / E: decata] Tratare a țesăturilor de lână cu aburi sau cu apă fierbinte pentru a conferi fibrei plinătate, moliciune și stabilitate dimensională.

DECATÁRE s.f. Acțiunea de a decata și rezultatul ei. [< decata].

DECATÁ, decatez, vb. I. Tranz. A aplica țesăturilor de lână un tratament prin supunerea lor la acțiunea aburului sau a apei fierbinți, în vederea îmbunătățirii calității și a măririi stabilității dimensionale. – Din fr. décatir.

DECATÁ, decatez, vb. I. Tranz. A aplica țesăturilor de lână un tratament prin supunerea lor la acțiunea aburului sau a apei fierbinți, în vederea îmbunătățirii calității și a măririi stabilității dimensionale. – Din fr. décatir.

decata vt [At: LTR2 / Pzi: ~téz / E: ns cf fr décatir] (C.i. țesături de lână) A trata cu aburi sau cu apă fierbinte pentru a conferi fibrei plinătate, moliciune și stabilitate dimensională.

DECATÁ vb. I. tr. A fixa forma definitivă a unei țesături cu ajutorul aburului. [< fr. décatir].

DECATÁ vb. tr. a fixa forma definitivă a unei țesături cu ajutorul aburului. (< fr. décatir)

A DECATÁ ~éz tranz. (țesături) A prelucra cu aburi sau cu apă fierbinte (pentru a fixa forma inițială). /<fr. décatir


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decatáre s. f., g.-d. art. decatắrii; pl. decatắri

decatáre s. f., g.-d. art. decatării; pl. decatări

decatá (a ~) vb., ind. prez. 3 decateáză

decatá vb., ind. prez. 3 sg. decateáză


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DECATÁRE (< fr., germ.) s. f. Operație de finisare a țesăturilor din lână, aplicată ca tratament preliminar, în vederea măririi stabilității dimensionale, a îmbunătățirii calității acestora (aspect, tușeu etc.).

Intrare: decatare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decatare
  • decatarea
plural
  • decatări
  • decatările
genitiv-dativ singular
  • decatări
  • decatării
plural
  • decatări
  • decatărilor
vocativ singular
plural
Intrare: decata
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decata
  • decatare
  • decatat
  • decatatu‑
  • decatând
  • decatându‑
singular plural
  • decatea
  • decatați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decatez
(să)
  • decatez
  • decatam
  • decatai
  • decatasem
a II-a (tu)
  • decatezi
(să)
  • decatezi
  • decatai
  • decatași
  • decataseși
a III-a (el, ea)
  • decatea
(să)
  • decateze
  • decata
  • decată
  • decatase
plural I (noi)
  • decatăm
(să)
  • decatăm
  • decatam
  • decatarăm
  • decataserăm
  • decatasem
a II-a (voi)
  • decatați
(să)
  • decatați
  • decatați
  • decatarăți
  • decataserăți
  • decataseți
a III-a (ei, ele)
  • decatea
(să)
  • decateze
  • decatau
  • decata
  • decataseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decatare

  • 1. Acțiunea de a decata și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi decata
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

decata

  • 1. A aplica țesăturilor de lână un tratament prin supunerea lor la acțiunea aburului sau a apei fierbinți, în vederea îmbunătățirii calității și a măririi stabilității dimensionale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: