2 intrări

14 definiții

decasiláb, -ă sn, a [At: PROT. – POP., N. D. / Pl: ~i / E: fr décasyllabe] 1-2 (Vers) decasilabic.

DECASILÁB, -Ă, decasilabi, -e, adj., s. m. (Vers) care are zece silabe, despărțite de cezură în două grupe după silaba a patra sau a cincea. – Din fr. décasyllabe.

DECASILÁB, -Ă, decasilabi, -e, adj., s. m. (Vers) care are zece silabe, despărțite de cezură în două grupe după silaba a patra sau a cincea. – Din fr. décasyllabe.

DECASILÁB, decasilabi, s. m. Vers care are zece silabe. Poezie scrisă în decasilabi.

decasiláb1 adj. m., pl. decasilábi; f. decasilábă, pl. decasilábe

decasiláb2 s. m., pl. decasilábi

decasiláb adj. m., s. m., pl. decasilábi; f. sg. decasilábă, pl. decasilábe

DECASILÁB adj., s.m. (Vers) de zece silabe. [< fr. décasyllabe, cf. gr. deka – zece, syllabe – silabă].

DECASILÁB adj., s. m. (vers) de zece silabe. (< fr. décasyllabe)

DECASILÁB ~i m. Vers de zece silabe. /<fr. decasyllabe

*decasílab (vgr. dekasýllabos) și -ábic, -ă adj. (deca- și silabă). Gram. De zece silabe: cuvînt, vers decasilabic. – Și -áb (după fr.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

decasilab alcaic (‹ gr. δεϰασύλλαβος, δέϰα [deka] „zece” + συλλαβή [syllabé] „silabă”), tip de vers alcaic* compus din doi dactili* și doi trohei*: -UU/-UU/-U/-U. Este al patrulea (și ultimul) vers din strofa alcaică.

DECASILÁB (‹ fr., lat.) adj., s. m. (Vers) compus din zece silabe, despărțite de cezură în două grupe, după silaba a patra și a cincea. A fost folosit pentru prima dată în anul 1050, în Franța, însă a devenit popular prin lucrările lui Dante, Petrarca și Boccaccio.

DECA- „zece, înzecit, de zece ori”. ◊ gr. deka „zece” > fr. déca-, it. id., engl. id., germ. deka- > rom. deca-.~cord (v. -cord), s. n., instrument muzical asemănător cu harpa, avînd zece coarde; ~edru (v. -edru), s. n., figură geometrică avînd zece fețe; ~fil (v. -fil2), adj., cu zece frunze sau foi; ~gin (v. -gin), adj., cu zece pistile; ~ginie (v. -ginie), s. f., grupă de plante cu zece pistile, în clasificarea linneană; ~gon (v. -gon2), s. n., poligon cu zece laturi; ~mer (v. -mer), adj., compus din zece părți; ~petal (v. -petal), adj., (despre corolă) care are zece petale; ~pod (v. -pod), adj., care are zece picioare; ~pode (v. -pod), s. n. pl., 1. Ordin de moluște cefalopode care au zece tentacule. 2. Ordin de crustacee superioare care posedă cinci perechi de picioare; ~silab (v. -silab), adj., s. m., (vers) compus din zece silabe; ~stil (v. -stil), adj., s. n., (templu) a cărui fațadă este compusă din zece coloane.

Intrare: decasilab (adj.)
decasilab adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decasilab decasilabul decasila decasilaba
plural decasilabi decasilabii decasilabe decasilabele
genitiv-dativ singular decasilab decasilabului decasilabe decasilabei
plural decasilabi decasilabilor decasilabe decasilabelor
vocativ singular
plural
Intrare: decasilabă
decasilabă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decasila decasilaba
plural decasilabe decasilabele
genitiv-dativ singular decasilabe decasilabei
plural decasilabe decasilabelor
vocativ singular
plural