2 intrări

3 definiții

decartelizá vb., ind. prez.3 sg. decartelizeáză

DECARTELIZÁ vb. tr. a desființa (prin lege) cartelurile de producție. (< fr. décartelliser)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

DECARTELIZÁT adj. v. decarteliza. [MDN]

Intrare: decarteliza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decarteliza decartelizare decartelizat decartelizând singular plural
decartelizea decartelizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decartelizez (să) decartelizez decartelizam decartelizai decartelizasem
a II-a (tu) decartelizezi (să) decartelizezi decartelizai decartelizași decartelizaseși
a III-a (el, ea) decartelizea (să) decartelizeze decarteliza decarteliză decartelizase
plural I (noi) decartelizăm (să) decartelizăm decartelizam decartelizarăm decartelizaserăm, decartelizasem*
a II-a (voi) decartelizați (să) decartelizați decartelizați decartelizarăți decartelizaserăți, decartelizaseți*
a III-a (ei, ele) decartelizea (să) decartelizeze decartelizau decarteliza decartelizaseră
Intrare: decartelizat
decartelizat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decartelizat decartelizatul decarteliza decartelizata
plural decartelizați decartelizații decartelizate decartelizatele
genitiv-dativ singular decartelizat decartelizatului decartelizate decartelizatei
plural decartelizați decartelizaților decartelizate decartelizatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)