2 intrări

4 definiții

decartelizáre sf [At: SFC IV, 311 / Pl: ~zắri / E: fr décartellisation] Proces de desființare a cartelurilor.

decartelizáre s. f., pl. decartelizări

decartelizá vb., ind. prez.3 sg. decartelizeáză

DECARTELIZÁ vb. tr. a desființa (prin lege) cartelurile de producție. (< fr. décartelliser)

Intrare: decartelizare
decartelizare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decartelizare decartelizarea
plural decartelizări decartelizările
genitiv-dativ singular decartelizări decartelizării
plural decartelizări decartelizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: decarteliza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) decarteliza decartelizare decartelizat decartelizând singular plural
decartelizea decartelizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) decartelizez (să) decartelizez decartelizam decartelizai decartelizasem
a II-a (tu) decartelizezi (să) decartelizezi decartelizai decartelizași decartelizaseși
a III-a (el, ea) decartelizea (să) decartelizeze decarteliza decarteliză decartelizase
plural I (noi) decartelizăm (să) decartelizăm decartelizam decartelizarăm decartelizaserăm, decartelizasem*
a II-a (voi) decartelizați (să) decartelizați decartelizați decartelizarăți decartelizaserăți, decartelizaseți*
a III-a (ei, ele) decartelizea (să) decartelizeze decartelizau decarteliza decartelizaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)