2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECARBURÁT, -Ă, decarburați, -te, adj. (Despre un aliaj de fier) Care a fost supus decarburării. O șarjă de oțel decarburat.

DECARBURÁ, decarburez, vb. I. Tranz. A micșora procentul de carbon dintr-un aliaj al fierului; a realiza o decarburare. – Din fr. décarburer.

DECARBURÁ, decarburez, vb. I. Tranz. A micșora procentul de carbon dintr-un aliaj al fierului; a realiza o decarburare. – Din fr. décarburer.

decarbura vtr [At: IOANOVICI, TEHN, 39 / Pzi: ~rez / E: fr décarburer] 1-2 A (se) micșora procentul de carbon din topitura metalică la elaborarea oțelului. 3-4 A (se) realiza o decarburare (2).

DECARBURÁ, decarburez, vb. I. Tranz. A reduce procentul de carbon dintr-un aliaj al fierului. A decarbura fonta.

DECARBURÁ vb. I. tr. A micșora procentul de carbon dintr-un aliaj al fierului. [< fr. décarburer].

DECARBURÁ vb. tr. a reduce prin oxidare proporția de carbon dintr-un aliaj de fier. ◊ a micșora conținutul de carbon din stratul superficial al pieselor de oțel încălzite în cuptoare. (< fr. décarburer)

A DECARBURÁ ~éz tranz. (aliaje de fier) A face să-și reducă cantitatea de carbon din componență. /<fr. décarburer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

decarburá (a ~) vb., ind. prez. 3 decarbureáză

decarburá vb., ind. prez. 1 sg. decarburéz, 3 sg. și pl. decarbureáză

Intrare: decarburat
decarburat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • decarburat
  • decarburatul
  • decarburatu‑
  • decarbura
  • decarburata
plural
  • decarburați
  • decarburații
  • decarburate
  • decarburatele
genitiv-dativ singular
  • decarburat
  • decarburatului
  • decarburate
  • decarburatei
plural
  • decarburați
  • decarburaților
  • decarburate
  • decarburatelor
vocativ singular
plural
Intrare: decarbura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decarbura
  • decarburare
  • decarburat
  • decarburatu‑
  • decarburând
  • decarburându‑
singular plural
  • decarburea
  • decarburați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decarburez
(să)
  • decarburez
  • decarburam
  • decarburai
  • decarburasem
a II-a (tu)
  • decarburezi
(să)
  • decarburezi
  • decarburai
  • decarburași
  • decarburaseși
a III-a (el, ea)
  • decarburea
(să)
  • decarbureze
  • decarbura
  • decarbură
  • decarburase
plural I (noi)
  • decarburăm
(să)
  • decarburăm
  • decarburam
  • decarburarăm
  • decarburaserăm
  • decarburasem
a II-a (voi)
  • decarburați
(să)
  • decarburați
  • decarburați
  • decarburarăți
  • decarburaserăți
  • decarburaseți
a III-a (ei, ele)
  • decarburea
(să)
  • decarbureze
  • decarburau
  • decarbura
  • decarburaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

decarburat

  • 1. (Despre un aliaj de fier) Care a fost supus decarburării.
    exemple
    • O șarjă de oțel decarburat.
      surse: DLRLC

etimologie:

decarbura

  • 1. A micșora procentul de carbon dintr-un aliaj al fierului; a realiza o decarburare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • A decarbura fonta.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A micșora conținutul de carbon din stratul superficial al pieselor de oțel încălzite în cuptoare.
      surse: MDN '00

etimologie: