O definiție pentru decandrie
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
DEC-, v. DECA-. □ ~acant (v. -acant), adj., cu zece spini; ~andrie (v. -andrie), s. f., grupă de plante cu zece stamine libere, în clasificarea linneană; ~andru (v. -andru), adj., cu androceul format din zece stamine; ~atlon (v. -atlon), s. n., complex de zece probe atletice; ~odont (v. -odont), adj., cu zece dinți.
Intrare: decandrie
decandrie substantiv feminin
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |