DECA- Element de compunere însemnând „zece”, care servește la formarea unor substantive și adjective. – Din ngr. déka.

deca- [At: CADE / E: fr déca-] Element prim de compunere savantă cu sensul: 1 Zece. 2-3 De zece ori (mai mare).

DECA- Element de compunere care înseamnă „zece” și servește la formarea unor substantive și adjective. – Din ngr. déka.

DECA- Element de compunere savantă cu semnificația „zece”, „de zece ori”, folosit mai ales la formarea unor termeni care denumesc măsuri. [Cf. fr. déca-, gr. deka – zece].

DECA- elem. „zece”, „de zece ori”. (< fr. déca-, cf. gr. deka)

déca V. dacă.

*déca- (vgr. déka, zece), prefix care arată înmulțirea cu zece în cuvintele științifice: decagon, decametru. – Se zice și pe scurt ca subst.: un deca, doĭ deca = decalitru. V. deci-.

decă sf [At: LEXIC REG. 101 / Pl: deciuri / E: ger decke] (Buc) Pătură de învelit (caii).

deca- – Cuvînt gr. care intră în compunerea unor anumite cuvinte, cu sensul de „zece”, propriu tuturor limbilor romanice (decagram, decalitru, decametru, decapod etc.). Coincide cu lat. deci-. Gr. δέϰα „zece”.

DECA- „zece, înzecit, de zece ori”. ◊ gr. deka „zece” > fr. déca-, it. id., engl. id., germ. deka- > rom. deca-. □ ~cord (v. -cord), s. n., instrument muzical asemănător cu harpa, avînd zece coarde; ~edru (v. -edru), s. n., figură geometrică avînd zece fețe; ~fil (v. -fil₂), adj., cu zece frunze sau foi; ~gin (v. -gin), adj., cu zece pistile; ~ginie (v. -ginie), s. f., grupă de plante cu zece pistile, în clasificarea linneană; ~gon (v. -gon₂), s. n., poligon cu zece laturi; ~mer (v. -mer), adj., compus din zece părți; ~petal (v. -petal), adj., (despre corolă) care are zece petale; ~pod (v. -pod), adj., care are zece picioare; ~pode (v. -pod), s. n. pl., 1. Ordin de moluște cefalopode care au zece tentacule. 2. Ordin de crustacee superioare care posedă cinci perechi de picioare; ~silab (v. -silab), adj., s. m., (vers) compus din zece silabe; ~stil (v. -stil), adj., s. n., (templu) a cărui fațadă este compusă din zece coloane.

DEC-, v. DECA-. □ ~acant (v. -acant), adj., cu zece spini; ~andrie (v. -andrie), s. f., grupă de plante cu zece stamine libere, în clasificarea linneană; ~andru (v. -andru), adj., cu androceul format din zece stamine; ~atlon (v. -atlon), s. n., complex de zece probe atletice; ~odont (v. -odont), adj., cu zece dinți.

da (METR.) Simbol pentru prefixul „deca”.