2 intrări

11 definiții

DECĂZÚTĂ adj. pierdută, stricată. (Femeie ~.)

decăzút1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: decădea] 1-4 Decădere (1-4).

decăzút2, ~ă a [At: VLAHUȚĂ, S. A. II, 353 / Pl: ~úți, ~e / E:decădea] 1 Care a ajuns într-o stare de decădere (1-4) Si: declasat, degradat, depravat. 2 Care este în declin. 3 (Jur; îe) ~ din drepturi Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea, în termenul prevăzut de lege, a unor condiții sau formalități.

DECĂZÚT, -Ă, decăzuți, -te, adj. 1. Ajuns în stare de decădere, în declin. ♦ Depravat, declasat, stricat. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități. – V. decădea.

DECĂZÚT, -Ă, decăzuți, -te, adj. 1. Care a ajuns în decădere, în declin. ♦ Depravat, declasat, stricat. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități. – V. decădea.

DECĂZÚT, -Ă, decăzuți, -te, adj. 1. În stare de decădere, în declin, scăpătat. ♦ Stricat, corupt, vicios. 2. (Jur.; urmat de determinări introduse prin prep. «din») Care a pierdut drepturile sau prerogativele acordate de lege, prin neîndeplinirea anumitor condiții sau formalități. Decăzut din drepturi.

decăzút adj. m., pl. decăzúți; f. sg. decăzútă, pl. decăzúte

DECĂZÚT adj. 1. declasat, degradat. (Un actor ~.) 2. v. corupt.

DECĂZÚT, -Ă adj. 1. Ajuns în stare de decădere , de declin. ♦ Depravat, stricat. 2. Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea, în termenul prevăzut de lege, a unor condiții sau formalități. [< decădea].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DECĂZÚTĂ adj. pierdută, stricată. (Femeie ~.)

DECĂZÚT adj. 1. declasat, degradat. (Un actor ~.) 2. corupt, depravat, desfrînat, destrăbălat, dezmățat, imoral, nerușinat, pervertit, stricat, vicios, (livr.) libertín, (rar) deșănțát, (pop. și fam.) parșív, (pop.) deșucheát, (inv. și reg.) rușinát, (reg.) șucheát, teșmenít, (înv.) aselghicésc, demoralizát, spurcát. (Moravuri ~.)

Intrare: decăzut
decăzut adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decăzut decăzutul decăzu decăzuta
plural decăzuți decăzuții decăzute decăzutele
genitiv-dativ singular decăzut decăzutului decăzute decăzutei
plural decăzuți decăzuților decăzute decăzutelor
vocativ singular
plural
Intrare: decăzută
decăzută adjectiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular decăzu decăzuta
plural decăzute decăzutele
genitiv-dativ singular decăzute decăzutei
plural decăzute decăzutelor
vocativ singular
plural

decăzută

etimologie: