opțiuni
  • info

2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEBUSOLAT, -Ă, debusolați, -te, adj. Dezorientat. – V. debusola.

DEBUSOLAT, -Ă, debusolați, -te, adj. Dezorientat. – V. debusola.

debusolat2, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~ați, ~e / E: debusola] (Liv) Dezorientat2.

debusolat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: debusola] (Liv) Dezorientare.

DEBUSOLAT, -Ă adj. (Liv.) Dezorientat. [Et. incertă].

DEBUSOLAT, -Ă adj. descumpănit, dezorientat. (< fr. déboussolé)

debusolat, -ă adj. (livr.) Dezorientat ◊ „Mulți din cei pe care «societatea de consum» îi aruncă în brațele mizeriei și disperării, mulți din cei debusolați, tineri și vârstnici lipsiți de orice perspectivă în viață, ființe omenești ajunse pe treapta cea mai de jos a decăderii fizice și psihice, narcotici, alcoolici, își găsesc refugiul pe Bowery [...]” Sc. 22 V 77 p. 6. ◊ „Mai sunt, într-adevăr, și debusolați ai timpului liber, tineri pe care orice inițiativă sau perspectivă îi găsește nepregătiți.” I.B. 21 XII 79 p. 1; v. și Sc. 16 XI 79 p. 4 (din fr. déboussolé; PR 1961; DN3)

DEBUSOLA, debusolez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) dezorienta. – Din fr. déboussoler.

debusola vt [At: DEX2 / Pzi: ~lez / E: fr déboussoler] (Frm; liv) A dezorienta.

DEBUSOLA, debusolez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A dezorienta. – Din fr. déboussoler.

DEBUSOLA vb. tr. a dezorienta. (< fr. déboussoler)

A DEBUSOLA ~ez tranz. fam. A face să se debusoleze; a dezorienta. /<fr. déboussoler

A SE DEBUSOLA mă ~ez intranz. A pierde simțul orientării; a se dezorienta. /<fr. déboussoler

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

debusolat adj. m., pl. debusolați; f. debusolată, pl. debusolate

debusolat adj. m., pl. debusolați; f. debusolată, pl. debusolate

debusolat adj. m., pl. debusolați; f. sg. debusolată, pl. debusolate

debusola (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. debusolez, 3 debusolează; conj. prez. 1 sg. să debusolez, 3 să debusoleze

*debusola (a ~) vb., ind. prez. 3 debusolează

debusola vb., ind. prez.1 sg. debusolez, 3 sg. și pl. debusolează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEBUSOLAT adj. v. derutat, descumpănit, dezorientat, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit.

DEBUSOLA vb. v. deruta, descumpăni, dezorienta, încurca, zăpăci.

Intrare: debusolat
debusolat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • debusolat
  • debusolatul
  • debusolatu‑
  • debusolată
  • debusolata
plural
  • debusolați
  • debusolații
  • debusolate
  • debusolatele
genitiv-dativ singular
  • debusolat
  • debusolatului
  • debusolate
  • debusolatei
plural
  • debusolați
  • debusolaților
  • debusolate
  • debusolatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: debusola
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • debusola
  • debusolare
  • debusolat
  • debusolatu‑
  • debusolând
  • debusolându‑
 singular plural
  • debusolează
  • debusolați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • debusolez
 (să)
  • debusolez
  • debusolam
  • debusolai
  • debusolasem
a II-a (tu)
  • debusolezi
 (să)
  • debusolezi
  • debusolai
  • debusolași
  • debusolaseși
a III-a (el, ea)
  • debusolează
 (să)
  • debusoleze
  • debusola
  • debusolă
  • debusolase
plural I (noi)
  • debusolăm
 (să)
  • debusolăm
  • debusolam
  • debusolarăm
  • debusolaserăm
  • debusolasem
a II-a (voi)
  • debusolați
 (să)
  • debusolați
  • debusolați
  • debusolarăți
  • debusolaserăți
  • debusolaseți
a III-a (ei, ele)
  • debusolează
 (să)
  • debusoleze
  • debusolau
  • debusolară
  • debusolaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

debusolat, debusolatăadjectiv

etimologie:
  • vezi debusola DEX '09 DEX '98 MDN '00

debusola, debusolezverb

  • 1. A (se) dezorienta. DEX '09 MDN '00
    sinonime: dezorienta
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.