2 intrări

5 definiții

deburbát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: deburba] 1-2 Deburbare (1-2).

deburbát2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~áți, ~e / E: deburba] 1 (D. must) Limpezit. 2 (D. minereu) Spălat.

deburbá vt [At: DN4 / Pzi: 3 ~beáză / E: fr débourber] A face să se producă o deburbare.

deburbá vb., ind. prez.1 sg. deburbéz, 3 sg. și pl. deburbeáză

DEBURBÁ vb. tr. a supune operației de deburbare. (< fr. débourber)

Intrare: deburba
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deburba deburbare deburbat deburbând singular plural
deburbea deburbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deburbez (să) deburbez deburbam deburbai deburbasem
a II-a (tu) deburbezi (să) deburbezi deburbai deburbași deburbaseși
a III-a (el, ea) deburbea (să) deburbeze deburba deburbă deburbase
plural I (noi) deburbăm (să) deburbăm deburbam deburbarăm deburbaserăm, deburbasem*
a II-a (voi) deburbați (să) deburbați deburbați deburbarăți deburbaserăți, deburbaseți*
a III-a (ei, ele) deburbea (să) deburbeze deburbau deburba deburbaseră
Intrare: deburbat
deburbat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deburbat deburbatul deburba deburbata
plural deburbați deburbații deburbate deburbatele
genitiv-dativ singular deburbat deburbatului deburbate deburbatei
plural deburbați deburbaților deburbate deburbatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)