opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEBURBARE, deburbări, s. f. Operația de limpezire a mustului de struguri și de separare a lui de resturile solide; deburbaj (1). – Cf. fr. débourber.

DEBURBARE, deburbări, s. f. Operația de limpezire a mustului de struguri și de separare a lui de resturile solide; deburbaj. – Cf. fr. débourber.[1]

  1. În original, probabil greșit, „... de resturile solide; deburaj” (vezi și def. din DEX’12). — LauraGellner

deburbare sf [At: LTR2 / Pl: ~bări / E: deburba] 1 Operație de limpezire a mustului înainte de fermentație Si: deburbaj (1), deburbat1 (1). 2 Spălare a unui minereu Si: deburbaj (2), deburbat1 (2).

DEBURBARE, deburbări, s. f. Operație de limpezire a mustului de struguri și de separare a lui de resturile solide; deburbaj. – Cf. fr. débourber.[1]

  1. În original, probabil greșit, „... de resturile solide; deburaj”. — cata

DEBURBARE s. f. 1. operație de limpezire a mustului înainte de fermentație. 2. spălarea unui minereu. (< deburba)

deburba vt [At: DN4 / Pzi: 3 ~bează / E: fr débourber] A face să se producă o deburbare.

DEBURBA vb. tr. a supune operației de deburbare. (< fr. débourber)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deburbare (deburbaj) s. f., g.-d. art. deburbării; pl. deburbări

deburbare (deburbaj) s. f., g.-d. art. deburbării; pl. deburbări

deburbare s. f., g.-d. art. deburbării; pl. deburbări

deburba vb., ind. prez.1 sg. deburbez, 3 sg. și pl. deburbează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEBURBARE s. deburbaj. (~ mustului.)

DEBURBARE s. deburbaj. (~ mustului.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DEBURBÁRE (după fr. débourbage) s. f. Operație de limpezire a mustului de struguri și de separare a lui de resturile solide rezultate în urma zdrobirii ciorchinilor, efectuată înainte de fermentare.

Intrare: deburbare
deburbare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deburbare
  • deburbarea
plural
  • deburbări
  • deburbările
genitiv-dativ singular
  • deburbări
  • deburbării
plural
  • deburbări
  • deburbărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: deburba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deburba
  • deburbare
  • deburbat
  • deburbatu‑
  • deburbând
  • deburbându‑
 singular plural
  • deburbează
  • deburbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deburbez
 (să)
  • deburbez
  • deburbam
  • deburbai
  • deburbasem
a II-a (tu)
  • deburbezi
 (să)
  • deburbezi
  • deburbai
  • deburbași
  • deburbaseși
a III-a (el, ea)
  • deburbează
 (să)
  • deburbeze
  • deburba
  • deburbă
  • deburbase
plural I (noi)
  • deburbăm
 (să)
  • deburbăm
  • deburbam
  • deburbarăm
  • deburbaserăm
  • deburbasem
a II-a (voi)
  • deburbați
 (să)
  • deburbați
  • deburbați
  • deburbarăți
  • deburbaserăți
  • deburbaseți
a III-a (ei, ele)
  • deburbează
 (să)
  • deburbeze
  • deburbau
  • deburbară
  • deburbaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deburbare, deburbărisubstantiv feminin

  • 1. Operația de limpezire a mustului de struguri și de separare a lui de resturile solide. DEX '09 MDN '00
    sinonime: deburbaj
  • 2. Spălarea unui minereu. MDN '00
etimologie:

deburba, deburbezverb

  • 1. A supune operației de deburbare. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.