3 definiții pentru deburba


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

deburba vt [At: DN4 / Pzi: 3 ~beáză / E: fr débourber] A face să se producă o deburbare.

DEBURBÁ vb. tr. a supune operației de deburbare. (< fr. débourber)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deburbá vb., ind. prez.1 sg. deburbéz, 3 sg. și pl. deburbeáză

Intrare: deburba
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deburba
  • deburbare
  • deburbat
  • deburbatu‑
  • deburbând
  • deburbându‑
singular plural
  • deburbea
  • deburbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deburbez
(să)
  • deburbez
  • deburbam
  • deburbai
  • deburbasem
a II-a (tu)
  • deburbezi
(să)
  • deburbezi
  • deburbai
  • deburbași
  • deburbaseși
a III-a (el, ea)
  • deburbea
(să)
  • deburbeze
  • deburba
  • deburbă
  • deburbase
plural I (noi)
  • deburbăm
(să)
  • deburbăm
  • deburbam
  • deburbarăm
  • deburbaserăm
  • deburbasem
a II-a (voi)
  • deburbați
(să)
  • deburbați
  • deburbați
  • deburbarăți
  • deburbaserăți
  • deburbaseți
a III-a (ei, ele)
  • deburbea
(să)
  • deburbeze
  • deburbau
  • deburba
  • deburbaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)