4 definiții pentru debura

deburá vt [At: DN3 / Pzi: ~réz / E: fr débourrer] 1 A înlătura surplusul de material la burarea traverselor Si: deburaj (1), deburat1 (1). 2 (Tex) A curăța garniturile de ace ale cadrelor de impurități Si: deburaj (2), deburat1 (2).

deburá vb. ind. prez.1 sg. deburéz, 3 sg. și pl. debureáză

DEBURÁ vb. I. tr. (Text.) A curăți garniturile de ace ale cardelor de impurități. [< fr. débourrer].

DEBURÁ vb. tr. 1. a înlătura surplusul de material la burarea traverselor. 2. (text.) a curăți garniturile de ace ale cardelor de impurități. (< fr. débourrer)

Intrare: debura
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) debura deburare deburat deburând singular plural
deburea deburați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deburez (să) deburez deburam deburai deburasem
a II-a (tu) deburezi (să) deburezi deburai deburași deburaseși
a III-a (el, ea) deburea (să) debureze debura debură deburase
plural I (noi) deburăm (să) deburăm deburam deburarăm deburaserăm, deburasem*
a II-a (voi) deburați (să) deburați deburați deburarăți deburaserăți, deburaseți*
a III-a (ei, ele) deburea (să) debureze deburau debura deburaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)