2 intrări

2 definiții

debuloná vb., ind. prez.1 sg. debulonéz, 3 sg. și pl. debuloneáză

DEBULONÁ vb. tr. a deșuruba. (< fr. déboulonner)

Intrare: debulona
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) debulona debulonare debulonat debulonând singular plural
debulonea debulonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) debulonez (să) debulonez debulonam debulonai debulonasem
a II-a (tu) debulonezi (să) debulonezi debulonai debulonași debulonaseși
a III-a (el, ea) debulonea (să) debuloneze debulona debulonă debulonase
plural I (noi) debulonăm (să) debulonăm debulonam debulonarăm debulonaserăm, debulonasem*
a II-a (voi) debulonați (să) debulonați debulonați debulonarăți debulonaserăți, debulonaseți*
a III-a (ei, ele) debulonea (să) debuloneze debulonau debulona debulonaseră
Intrare: debulonat
debulonat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular debulonat debulonatul debulona debulonata
plural debulonați debulonații debulonate debulonatele
genitiv-dativ singular debulonat debulonatului debulonate debulonatei
plural debulonați debulonaților debulonate debulonatelor
vocativ singular
plural
debulonare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular debulonare debulonarea
plural debulonări debulonările
genitiv-dativ singular debulonări debulonării
plural debulonări debulonărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)