2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEBUCLÁ vb. tr. 1. a desface părul, buclele. 2. (electr.) a suprima într-o rețea buclată posibilitatea de alimentare cu energie electrică a unui consumator pe una din cele două căi de alimentare ale sale. (< fr. déboucler)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

debuclá vb., ind. prez.1 sg. debucléz, 3 sg. și pl. debucleáză

Intrare: debucla
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • debucla
  • debuclare
  • debuclat
  • debuclatu‑
  • debuclând
  • debuclându‑
singular plural
  • debuclea
  • debuclați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • debuclez
(să)
  • debuclez
  • debuclam
  • debuclai
  • debuclasem
a II-a (tu)
  • debuclezi
(să)
  • debuclezi
  • debuclai
  • debuclași
  • debuclaseși
a III-a (el, ea)
  • debuclea
(să)
  • debucleze
  • debucla
  • debuclă
  • debuclase
plural I (noi)
  • debuclăm
(să)
  • debuclăm
  • debuclam
  • debuclarăm
  • debuclaserăm
  • debuclasem
a II-a (voi)
  • debuclați
(să)
  • debuclați
  • debuclați
  • debuclarăți
  • debuclaserăți
  • debuclaseți
a III-a (ei, ele)
  • debuclea
(să)
  • debucleze
  • debuclau
  • debucla
  • debuclaseră
Intrare: debuclat
debuclat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • debuclat
  • debuclatul
  • debuclatu‑
  • debucla
  • debuclata
plural
  • debuclați
  • debuclații
  • debuclate
  • debuclatele
genitiv-dativ singular
  • debuclat
  • debuclatului
  • debuclate
  • debuclatei
plural
  • debuclați
  • debuclaților
  • debuclate
  • debuclatelor
vocativ singular
plural
debuclare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • debuclare
  • debuclarea
plural
  • debuclări
  • debuclările
genitiv-dativ singular
  • debuclări
  • debuclării
plural
  • debuclări
  • debuclărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)