2 intrări

3 definiții

debușonáre s. f., g.-d. art. debușonării

debușoná vb., ind. prez.1 sg. debușonéz, 3 sg. și pl. debușoneáză

DEBUȘONÁ vb. tr. a desface un bușon; a destupa. (< fr. débouchoner)

Intrare: debușona
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) debușona debușonare debușonat debușonând singular plural
debușonea debușonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) debușonez (să) debușonez debușonam debușonai debușonasem
a II-a (tu) debușonezi (să) debușonezi debușonai debușonași debușonaseși
a III-a (el, ea) debușonea (să) debușoneze debușona debușonă debușonase
plural I (noi) debușonăm (să) debușonăm debușonam debușonarăm debușonaserăm, debușonasem*
a II-a (voi) debușonați (să) debușonați debușonați debușonarăți debușonaserăți, debușonaseți*
a III-a (ei, ele) debușonea (să) debușoneze debușonau debușona debușonaseră
Intrare: debușonare
debușonare infinitiv lung
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular debușonare debușonarea
plural debușonări debușonările
genitiv-dativ singular debușonări debușonării
plural debușonări debușonărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)