2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEBRUIÁ vb. I. tr., refl. 1. (Franțuzism) A ieși din încurcătură; a (se) descurca. 2. A înlătura un bruiaj. [Pron. -bru-ia, p. i. -iez, 3,6 -iază. / < fr. débrouiller].

DEBRUIÁ vb. tr., refl. 1. a ieși din încurcătură; a (se) descurca. 2. a înlătura un bruiaj. (< fr. débrouiller)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

debruiá vb., ind. prez.3 sg. debruiáză

Intrare: debruia
verb (VT213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • debruia
  • debruiere
  • debruiat
  • debruiatu‑
  • debruind
  • debruindu‑
singular plural
  • debruia
  • debruiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • debruiez
(să)
  • debruiez
  • debruiam
  • debruiai
  • debruiasem
a II-a (tu)
  • debruiezi
(să)
  • debruiezi
  • debruiai
  • debruiași
  • debruiaseși
a III-a (el, ea)
  • debruia
(să)
  • debruieze
  • debruia
  • debruie
  • debruiase
plural I (noi)
  • debruiem
(să)
  • debruiem
  • debruiam
  • debruiarăm
  • debruiaserăm
  • debruiasem
a II-a (voi)
  • debruiați
(să)
  • debruiați
  • debruiați
  • debruiarăți
  • debruiaserăți
  • debruiaseți
a III-a (ei, ele)
  • debruia
(să)
  • debruieze
  • debruiau
  • debruia
  • debruiaseră
Intrare: debruiere
debruiere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • debruiere
  • debruierea
plural
  • debruieri
  • debruierile
genitiv-dativ singular
  • debruieri
  • debruierii
plural
  • debruieri
  • debruierilor
vocativ singular
plural
debruiat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • debruiat
  • debruiatul
  • debruiatu‑
  • debruia
  • debruiata
plural
  • debruiați
  • debruiații
  • debruiate
  • debruiatele
genitiv-dativ singular
  • debruiat
  • debruiatului
  • debruiate
  • debruiatei
plural
  • debruiați
  • debruiaților
  • debruiate
  • debruiatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)