4 definiții pentru debranșa

DEBRANȘÁ, debranșez, vb. I. Tranz. A întrerupe definitiv o legătură, o comunicație stabilită între două conducte, circuite etc.; a suprima. – Din fr. débrancher.

*debranșá (a ~) (de-bran-) vb., ind. prez. 3 debranșeáză, 1 pl. debranșắm; conj. prez. 3 să debranșéze; ger. debranșấnd

DEBRANȘÁ vb. tr. a suprima o legătură, o comunicație stabilită între două conducte, circuite etc. (< fr. débran-cher)

Intrare: debranșa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) debranșa debranșare debranșat debranșând singular plural
debranșea debranșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) debranșez (să) debranșez debranșam debranșai debranșasem
a II-a (tu) debranșezi (să) debranșezi debranșai debranșași debranșaseși
a III-a (el, ea) debranșea (să) debranșeze debranșa debranșă debranșase
plural I (noi) debranșăm (să) debranșăm debranșam debranșarăm debranșaserăm, debranșasem*
a II-a (voi) debranșați (să) debranșați debranșați debranșarăți debranșaserăți, debranșaseți*
a III-a (ei, ele) debranșea (să) debranșeze debranșau debranșa debranșaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)