2 intrări

9 definiții

deboșá vtf [At: DN3 / Pzi: ~șez / E: fr débaucher] (Frm) A antrena pe cineva la o viață dezordonată, la desfrâu Si: a corupe, a perverti.

deboșá vb., ind. prez.3 sg. deboșeáză

DEBOȘÁ vb. I. tr., refl. (Franțuzism) A face (pe cineva) să se dedea la desfrâu; a perverti, a corupe, a strica. [< fr. débaucher].

DEBOȘÁ vb. tr., refl. a face (pe cineva) să se dedea la desfrâu; a perverti. (< fr. débaucher)

debóșă sf [At: DN3 / Pl: ~șe / E: fr débauche] (Frm) 1 Căutare permanentă de plăceri senzuale. 2 Abuz de mâncare și băutură.

debóșă s. f., pl. debóșe

DEBÓȘĂ s.f. (Franțuzism) Exces, abuz de mâncare și de băutură. ♦ Decădere a moravurilor. [< fr. débauche].

DEBÓȘĂ s. f. exces, abuz de mâncare și de băutură. ◊ decădere a moravurilor. (< fr. débauche)

DEBÓȘĂ ~e f. Uz excesiv de mâncare și de băutură. /<fr. débauche

Intrare: deboșa
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deboșa deboșare deboșat deboșând singular plural
deboșea deboșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deboșez (să) deboșez deboșam deboșai deboșasem
a II-a (tu) deboșezi (să) deboșezi deboșai deboșași deboșaseși
a III-a (el, ea) deboșea (să) deboșeze deboșa deboșă deboșase
plural I (noi) deboșăm (să) deboșăm deboșam deboșarăm deboșaserăm, deboșasem*
a II-a (voi) deboșați (să) deboșați deboșați deboșarăți deboșaserăți, deboșaseți*
a III-a (ei, ele) deboșea (să) deboșeze deboșau deboșa deboșaseră
Intrare: deboșă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deboșă deboșa
plural deboșe deboșele
genitiv-dativ singular deboșe deboșei
plural deboșe deboșelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)