DEBITMETRU, debitmetre, s. n. Instalație sau instrument pentru măsurarea debitului¹ (3) unui fluid. – Din fr. débitmètre.

debitmetru sn [At: LTR² / Pl: ~e / E: fr débitmètre] Aparat de măsură, de control sau de reglaj al debitului¹ (5) unui fluid.

DEBITMETRU, debitmetre, s. n. Instalație sau instrument pentru măsurarea debitului¹ (3) unui fluid care curge printr-o conductă. – Din fr. débitmètre.

DEBITMETRU s.n. Instrument sau instalație pentru măsurarea debitului unui fluid care curge printr-o conductă. [< fr. débitmètre].

DEBITMETRU s. n. instrument de control, de măsură, de reglaj al debitului fluidelor. (< fr. débitmètre)

debitmetru s. n. Instrument sau instalație pentru măsurarea debitului unui fluid care curge printr-o conductă ◊ „Alături de debitmetre, diafragme, regulatoare directe de temperatură, termocuple, termorezistențe etc. [...] au fost recent lansate în fabricație prototipurile altor elemente de automatizare, cu componente integral asimilate în țară: debitmetre electromagnetice de insersie, detector torometric de debit, tahometru electronic, ventile electromagnetice.” R.l. 19 V 84 p. 5 (din fr. débitmètre; PR 1948; DEX, DN3)

DEBITMETRU ~e n. Instrument pentru măsurarea debitului unui fluid care trece printr-o conductă într-o unitate de timp. /<fr. débitmetre

debitmetru (desp. -me-tru) s. n., art. debitmetrul; pl. debitmetre

debitmetru (-me-tru) s. n., art. debitmetrul; pl. debitmetre

debitmetru s. n. (sil. -tru), pl. debitmetre

DEBITMÉTRU (<fr.; {s} fr. debit + gr. metron „măsură”) s. n. 1. Instrument sau instalație pentru măsurarea debitului de curgere a fluidelor. 2. Aparat utilizat în tehnica nucleară pentru măsurarea dozei de radiații.