18 definiții pentru debitant

debitánt, -ă smf [At: ALECSANDRI, S. 71 / Pl: ~nți, ~e / E: fr débitant] 1 (Înv) Persoană care se ocupă cu vânzarea unor mărfuri, unor obiecte etc. 2 Deținător al unui debit de mărfuri. 3 Persoană care vinde într-un debit1 (2).

DEBITÁNT, -Ă, debitanți, -te, s. m. și f. Persoană care vinde într-un debit1 (1). ♦ (Înv.) Persoană care desface marfă cu amănuntul. – Din fr. débitant.

DEBITÁNT, -Ă, debitanți, -te, s. m. și f. Persoană care vinde într-un debit1 (1). ♦ (Înv.) Persoană care desface marfă cu amănuntul. – Din fr. débitant.

DEBITÁNT, -Ă, debitanți, -te, s. m. și f. Persoană care ține un debit sau care vinde într-un debit. ♦ (Rar) Persoană care vinde sau desface marfă cu amănuntul. Mi-a propus să fie debitantul operelor mele și ne-am înțeles oarecum. ALECSANDRI, D. 71.

debitánt s. m., pl. debitánți

debitánt s. m., pl. debitánți

DEBITÁNT s. tutungiu, (înv., prin Mold. și Transilv.) traficant.

DEBITÁNT, -Ă s.m. și f. Deținător al unui debit (de mărfuri); vânzător într-un debit. [< fr. débitant].

DEBITÁNT, -Ă s. m. f. deținător al unui debit1 (4); vânzător într-un debit. (< fr. débitant)

DEBITÁNT2 ~ți m. 1) Persoană care deține un debit; proprietar al unui debit. 2) înv. Vânzător care desface marfa cu amănuntul. /<fr. débitant

DEBITÁNT1 ~tă (~ți, ~te) Care debitează; aflat în debit. /<fr. débitant

debitant m. cel ce vinde cu mărunțișul.

*debitánt, -ă s. (fr. débitant). Cel ce ține un local de debit.

debitántă s. f., g.-d. art. debitántei; pl. debitánte

debitántă s. f., pl. debitánte

DEBITÁNTĂ s. tutungereasă, tutungioaică.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DEBITÁNT s. tutungiu, (înv., prin Mold. și Transilv.) traficánt.

DEBITÁNTĂ s. tutungereasă, tutungioaică.

Intrare: debitant
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular debitant debitantul
plural debitanți debitanții
genitiv-dativ singular debitant debitantului
plural debitanți debitanților
vocativ singular
plural