13 definiții pentru debitant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEBITÁNT, -Ă, debitanți, -te, s. m. și f. Persoană care vinde într-un debit1 (1). ♦ (Înv.) Persoană care desface marfă cu amănuntul. – Din fr. débitant.

DEBITÁNT, -Ă, debitanți, -te, s. m. și f. Persoană care vinde într-un debit1 (1). ♦ (Înv.) Persoană care desface marfă cu amănuntul. – Din fr. débitant.

debitant, ~ă smf [At: ALECSANDRI, S. 71 / Pl: ~nți, ~e / E: fr débitant] 1 (Înv) Persoană care se ocupă cu vânzarea unor mărfuri, unor obiecte etc. 2 Deținător al unui debit de mărfuri. 3 Persoană care vinde într-un debit1 (2).

DEBITÁNT, -Ă, debitanți, -te, s. m. și f. Persoană care ține un debit sau care vinde într-un debit. ♦ (Rar) Persoană care vinde sau desface marfă cu amănuntul. Mi-a propus să fie debitantul operelor mele și ne-am înțeles oarecum. ALECSANDRI, D. 71.

DEBITÁNT, -Ă s.m. și f. Deținător al unui debit (de mărfuri); vânzător într-un debit. [< fr. débitant].

DEBITÁNT, -Ă s. m. f. deținător al unui debit1 (4); vânzător într-un debit. (< fr. débitant)

DEBITÁNT2 ~ți m. 1) Persoană care deține un debit; proprietar al unui debit. 2) înv. Vânzător care desface marfa cu amănuntul. /<fr. débitant

DEBITÁNT1 ~tă (~ți, ~te) Care debitează; aflat în debit. /<fr. débitant

debitant m. cel ce vinde cu mărunțișul.

*debitánt, -ă s. (fr. débitant). Cel ce ține un local de debit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEBITÁNT s. tutungiu, (înv., prin Mold. și Transilv.) traficant.

DEBITANT s. tutungiu, (înv., prin Mold. și Transilv.) traficant.

Intrare: debitant
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • debitant
  • debitantul
  • debitantu‑
plural
  • debitanți
  • debitanții
genitiv-dativ singular
  • debitant
  • debitantului
plural
  • debitanți
  • debitanților
vocativ singular
  • debitantule
  • debitante
plural
  • debitanților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

debitant, -ă debitantă

  • 1. Persoană care vinde într-un debit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. învechit Persoană care desface marfă cu amănuntul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Mi-a propus să fie debitantul operelor mele și ne-am înțeles oarecum. ALECSANDRI, D. 71.
        surse: DLRLC
  • 2. Deținător al unui debit (de mărfuri).
    surse: DN

etimologie: