2 intrări

7 definiții

debalastá vt [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: des-1 + balast] A descărca o navă de balast.

DEBALASTÁ, debalastez, vb. I. Tranz. A descărca o navă de balast. – Pref. de- + balast.

DEBALASTÁ, debalastez, vb. I. Tranz. A descărca o navă de balast. – Des1- + balast.

debalastá vb., ind. prez. 3 sg. debalasteáză

A debalasta ≠ a balasta

DEBALASTÁ vb. I. tr. A descărca balastul unei nave. V. delesta. [< de- + balast, după fr. délester].

DEBALASTÁ vb. tr. a delesta. (< fr. déballaster)

Intrare: debalasta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) debalasta debalastare debalastat debalastând singular plural
debalastea debalastați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) debalastez (să) debalastez debalastam debalastai debalastasem
a II-a (tu) debalastezi (să) debalastezi debalastai debalastași debalastaseși
a III-a (el, ea) debalastea (să) debalasteze debalasta debalastă debalastase
plural I (noi) debalastăm (să) debalastăm debalastam debalastarăm debalastaserăm, debalastasem*
a II-a (voi) debalastați (să) debalastați debalastați debalastarăți debalastaserăți, debalastaseți*
a III-a (ei, ele) debalastea (să) debalasteze debalastau debalasta debalastaseră
Intrare: debalastat
debalastat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular debalastat debalastatul debalasta debalastata
plural debalastați debalastații debalastate debalastatele
genitiv-dativ singular debalastat debalastatului debalastate debalastatei
plural debalastați debalastaților debalastate debalastatelor
vocativ singular
plural
debalastare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular debalastare debalastarea
plural debalastări debalastările
genitiv-dativ singular debalastări debalastării
plural debalastări debalastărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)