2 intrări

6 definiții

deaferentáre (rar) (de-a-) s. f., g.-d. art. deaferentắrii

deaferentáre s. f. (sil. de-a-), g.-d. art. deaferentării

deaferentá vt [At: DN3 / P: de-a~ / Pzi: ~tez / E: fr déafférenter] (Med) A secționa rădăcinile posterioare ale măduvei spinării pentru a întrerupe căile nervoase aferente.

deaferentá vb., ind. prez. 1 sg. deaferentéz, 3 sg. și pl. deaferenteáză

DEAFERENTÁ vb. I. tr. (Med.) A secționa rădăcinile posterioare ale măduvei spinării pentru a întrerupe căile nervoase aferente. [Pron. de-a-. / < fr. déafférenter].

DEAFERENTÁ vb. tr. a secționa rădăcinile posterioare ale măduvei spinării pentru a întrerupe căile nervoase aferente. (< fr. déafférenter)

Intrare: deaferenta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deaferenta deaferentare deaferentat deaferentând singular plural
deaferentea deaferentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deaferentez (să) deaferentez deaferentam deaferentai deaferentasem
a II-a (tu) deaferentezi (să) deaferentezi deaferentai deaferentași deaferentaseși
a III-a (el, ea) deaferentea (să) deaferenteze deaferenta deaferentă deaferentase
plural I (noi) deaferentăm (să) deaferentăm deaferentam deaferentarăm deaferentaserăm, deaferentasem*
a II-a (voi) deaferentați (să) deaferentați deaferentați deaferentarăți deaferentaserăți, deaferentaseți*
a III-a (ei, ele) deaferentea (să) deaferenteze deaferentau deaferenta deaferentaseră
Intrare: deaferentare
deaferentare infinitiv lung
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deaferentare deaferentarea
plural deaferentări deaferentările
genitiv-dativ singular deaferentări deaferentării
plural deaferentări deaferentărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)