de-a prep. exprimă: 1. o mișcare vie și face parte din numirile jocurilor copilărești: de-a baba oarbă, de-a berbeleacu; 2. o mișcare prelungită într’o direcție oarecare: de-a lungul, de-a rândul; 3. se pune înaintea infinitivului: n’are de a face.

de-a V. de 1 și a 4.

buia-gaia sf vz puia-gaia

GAIE, găi, s. f. Nume dat mai multor păsări răpitoare de zi, asemănătoare cu uliul, cu ciocul coroiat, cu gheare puternice și cu coada bifurcată (Milvus). ◊ Expr. Se ține gaie după (sau de) cineva, se zice despre o persoană de care nu poți scăpa. M-a (sau te-a etc.) luat gaia = am (sau ai etc) pățit-o. ♦ De-a puia-gaia = numele unui joc de copii; de-a baba-gaia. [Pr.: pu-ia-ga-ia] – Et. nec.

GAIE, găi, s. f. Pasăre migratoare din ordinul răpitoarelor, cu pene ruginii, cu ciocul coroiat și cu gheare puternice; se hrănește cu păsări, cu mamifere mici și cu mortăciuni (Milvus milvus). Porni o sfadă și o gălăgie în neamul păsăresc, de credeai c-a dat gaia în ele. DUNĂREANU, N. 20. Peste deșertul înalt și plin de lumină al văilor adînci, numai gaia, cu țipet flămînd și ascuțit, spinteca văzduhurile ca o săgeată neagră și iute. HOGAȘ, M. N. 170. Și-a prins a se aduna pasări, fel de fel: vulturi, uli, găi, buhe. RETEGANUL, P. V 65. ◊ De-a gaia sau de-a puia-gaia = numele unui joc de copii. După clacă se puneau cu toții la jocuri: de-a ineluș-învîrtecuș, de-a baba-mija, de-a gaia, de-a cîrpa, și acestea se-ncheiau printr-o horă mare. GHICA, S. A. 59. Iată și Nicu, fiul meu, dragă Marghioliță... Nu-ți aduci aminte cînd te giucai cu dînsu de-a baba-oarba?... – Ba nu, băbacă... de-a puia-gaia. ALECSANDRI, T. I 43. ◊ Expr. (A se uita) cu un ochi la gaie și cu altul la tigaie = (a se uita) sașiu. A se ține gaie după (sau de) cineva = a se ține scai de cineva. Pe urmă s-a ținut iar gaie după mine... pînă la răscruci, știi, unde vrei s-apuci spre cazarmă. CARAGIALE, O. I 47. M-a (sau te-a etc.) luat gaia = am (sau ai etc.) pățit-o, am (sau ai etc.) dat de bucluc. Acu ești al meu! acu te-a luat gaia! CARAGIALE, S. 29. A dat bărdaca peste cap, și, firește, numaideclt l-a luat gaia. id. P. 155.

PUIA-GAIA s. f. (Numai în expr.) De-a puia-gaia v. gaie.

PUIA f.: (De-a) ~-gaia joc de copii la care participă mai mulți jucători, dintre care unul fiind cloșcă îi apără pe alții (puii) de un jucător (gaia), care se străduiește să-i fure; (de-a) baba-gaia. /pui + gaie

ascuns a. pitit, tainic. ║ n. starea lucrului ascuns: taină; pe ascuns, pe furiș. ║ f. pl. ascunsele (d’a), joc de copii în care unul închide ochii până s’ascund ceilalți și se duce apoi să-i caute.

puia-gaia f. joc de copii în care s’aleg doi băieți mai voinici și aceștia se fac: unul cloșcă și unul gaie, având un număr oarecare de pui.

puĭa-gáĭa, V. gaĭe.

+de-a³ + ... prep. + prep. (în loc. adv.)

de-a prep. (în loc. adv., inclusiv cele cu nume de jocuri, totdeauna; în construcții infinitivale numai în tempo rapid)

+de a² / de-a² (în tempo rapid) prep. + num. f. (cea de a doua / cea de-a doua)

de-a puia-gaia loc. adv.

!de-a v-ați ascunselea loc. adv.

gaie s. f., art. gaia, g.-d. art. găii; pl. găi

!de a (+ inf., tempo lent: de a face)/de-a (în loc. adv./+ inf., tempo rapid: de-a face) prep. + prep.

de-a ascunselea v. de-a v-ați ascunselea

de-a puia-gaia loc. adv.

de-a v-ați ascunselea / (pop.) de-a ascunselea loc. adv.

de-a puia-gaia loc. adv.

de-al doilea

PUIA-GAIA s. v. uliul-și-porumbeii.

PUIA-GAIA s. cloșca-cu-pui, uliul-și-porumbeii, (reg.) puișorii (pl. art.), baba-gaia, mama-gaia. (Jocul de copii numit ~.)