7 definiții pentru deșurubat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEȘURUBAT, -Ă, deșurubați, -te, adj. (Despre șuruburi) Desfăcut (total sau parțial) prin învârtire din locul în care se afla înșurubat. ♦ (Despre obiecte prinse în șuruburi) Cu șuruburile (total sau parțial) scoase. – V. deșuruba.
DEȘURUBAT, -Ă, deșurubați, -te, adj. (Despre șuruburi) Desfăcut (total sau parțial) prin învârtire din locul în care se afla înșurubat. ♦ (Despre obiecte prinse în șuruburi) Cu șuruburile (total sau parțial) scoase. – V. deșuruba.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
deșurubat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvp) ~upat / S și: (îvp) desș~ / Pl: ~ați, ~e / E: deșuruba] 1 (D. șuruburi) Desfăcut (total sau parțial) prin învârtire din locul în care se află înșurubat. 2 (D. obiecte prinse în șuruburi) Cu șuruburile (total sau parțial) scoase.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deșurubat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: deșuruba] 1-2 Deșurubare (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEȘURUBAT, -Ă, deșurubați, -te, adj. (Despre un șurub sau despre un obiect înșurubat sau prins în șuruburi) Desfăcut, desprins, demontat (complet sau parțial) prin învîrtire. (Fig.) Deșurubat de la încheieturi, cu șalele frînte, mi se părea că ajunsesem în stare de piftie. M. I. CARAGIALE, C. 8.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desșurupat1 sn vz deșurubat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desșurupat2, ~ă a vz deșurubat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deșurupat, ~ă a vz deșurubat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
deșurubat, deșurubatăadjectiv
- 1. (Despre șuruburi) Desfăcut (total sau parțial) prin învârtire din locul în care se afla înșurubat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. (Despre obiecte prinse în șuruburi) Cu șuruburile (total sau parțial) scoase. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Deșurubat de la încheieturi, cu șalele frînte, mi se părea că ajunsesem în stare de piftie. M. I. CARAGIALE, C. 8. DLRLC
-
-
etimologie:
- deșuruba DEX '98 DEX '09