7 definiții pentru deșurubare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEȘURUBARE, deșurubări, s. f. Acțiunea de a deșuruba. – V. deșuruba.
DEȘURUBARE, deșurubări, s. f. Acțiunea de a deșuruba. – V. deșuruba.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
deșurubare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvr) ~upa~ / S și: (îvp) desș~ / Pl: ~bări / E: deșuruba] 1 Scoatere a unui șurub din locul în care se află înșurubat. 2 (Pex) Demontare a unui obiect din șuruburi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desșurupare sf vz deșurubare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deșurupare sf vz deșurubare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
deșurubare s. f., g.-d. art. deșurubării; pl. deșurubări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
deșurubare s. f., g.-d. art. deșurubării; pl. deșurubări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
deșurubare s. f., g.-d. art. deșurubării; pl. deșurubări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
deșurubare, deșurubărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a deșuruba. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- deșuruba DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.