5 definiții pentru deșuchetură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEȘUCHETÚRĂ, deșucheturi, s. f. (Rar) Faptă deșucheată. – Deșucheat + suf. -ură.

DEȘUCHETÚRĂ, deșucheturi, s. f. (Rar) Faptă deșucheată. – Deșucheat + suf. -ură.

deșuchetúră sf [At: M. I. CARAGIALE, C. 62 / Pl: ~ri / E: deșucheat + -ură] (Pfm) 1 Faptă deșucheată (3) Si: imoralitate. 2 (Dep) Tânăr imoral.

DEȘUCHETÚRĂ, deșucheturi, s. f. (Rar) Faptă deșucheată, faptă de om țicnit; țicneală. Deșucheturile lui, oricare ar fi fost, ajunseseră să pară la dînsul... firești. M. I. CARAGIALE, C. 62.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deșuchetúră (rar) s. f., g.-d. art. deșuchetúrii; pl. deșuchetúri

deșuchetúră s. f., g.-d. art. deșuchetúrii; pl. deșuchetúri

Intrare: deșuchetură
deșuchetură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșuchetu
  • deșuchetura
plural
  • deșucheturi
  • deșucheturile
genitiv-dativ singular
  • deșucheturi
  • deșucheturii
plural
  • deșucheturi
  • deșucheturilor
vocativ singular
plural

deșuchetură

  • 1. rar Faptă deșucheată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: țicneală attach_file un exemplu
    exemple
    • Deșucheturile lui, oricare ar fi fost, ajunseseră să pară la dînsul... firești. M. I. CARAGIALE, C. 62.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Deșucheat + sufix -ură.
    surse: DEX '98 DEX '09