2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEȘTEPTĂTÓR, -OÁRE, deșteptători, -oare, adj. Care deșteaptă din somn. ◊ Ceas deșteptător (și substantivat, n.) = ceasornic care sună automat la o oră spre a deștepta pe cineva din somn. – Deștepta + suf. -ător.

DEȘTEPTĂTÓR, -OÁRE, deșteptători, -oare, adj. Care deșteaptă din somn. ◊ Ceas deșteptător (și substantivat, n.) = ceasornic care sună automat la o oră spre a deștepta pe cineva din somn. – Deștepta + suf. -ător.

deșteptător, ~oare [At: N. COSTIN, ap. LET. 462 / Pl: ~i, ~oare / E: deștepta + -(ă)tor] 1 a Care deșteaptă din somn. 2 sm (Reg; art) Porcarul. 3 a Care face să se manifeste, să apară ceva. 4 a (Îvr) Care face să evolueze din punct de vedere spiritual. 5-6 sn, a (Șîs ceas ~) (Ceasornic) care sună automat la o oră spre a deștepta pe cineva din somn.

DEȘTEPTĂTÓR, -OÁRE, deșteptători, -oare, adj. Care deșteaptă din somn. ◊ (Substantivat) Vino după minemi-a zis deșteptătorul. GALACTION, O. I 242. ◊ Ceas deșteptător (și substantivat, n.) = ceasornic care sună la momentul dorit, spre a deștepta pe cineva din somn. Administratorul Filip, ingenios, căuta să atragă cititori și abonați, dîndu-le ca premii ceasuri deșteptătoare, gramofoane, mașini de cusut, farfurii și pahare. PAS, Z. I 168.

DEȘTEPTĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care deșteaptă; care trezește din somn. /a deștepta + suf. ~ător

DEȘTEPTĂTÓR2 ~oáre n. Ceasornic prevăzut cu un mecanism special, care sună automat la ora dorită pentru a deștepta pe cineva din somn. /a deștepta + suf. ~ător

deșteptător n. care deșteaptă. ║ n. ceasornic care deșteaptă la timp.

deșteptătór, -oáre adj. Care te deșteaptă. Ceasornic deșteptător, al căruĭ mecanizm are un clopoțel care sună ca să te deștepte la ora pe care ĭ-o fixezĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deșteptătór1 adj. m., pl. deșteptătóri; f. sg. și pl. deșteptătoáre

*deșteptătór2 s. n., pl. deșteptătoáre

deșteptătór adj. m., pl. deșteptătóri; f. sg. și pl. deșteptătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEȘTEPTĂTÓRUL s. art. v. aldebaran.

deșteptătorul s. art. v. ALDEBARAN.

DEȘTEPTĂTÓR s. (înv., în Transilv.) sculător.

DEȘTEPTĂTOR s. (înv., în Transilv.) sculător.

Intrare: deșteptătorul
deșteptătorul
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: deșteptător
deșteptător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșteptător
  • deșteptătorul
  • deșteptătoru‑
  • deșteptătoare
  • deșteptătoarea
plural
  • deșteptători
  • deșteptătorii
  • deșteptătoare
  • deșteptătoarele
genitiv-dativ singular
  • deșteptător
  • deșteptătorului
  • deșteptătoare
  • deșteptătoarei
plural
  • deșteptători
  • deșteptătorilor
  • deșteptătoare
  • deșteptătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deșteptător

  • 1. Care deșteaptă din somn.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: sculător attach_file un exemplu
    exemple
    • (și) substantivat Vino după mine – mi-a zis deșteptătorul. GALACTION, O. I 242.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) substantivat neutru Ceas deșteptător = ceasornic care sună automat la o oră spre a deștepta pe cineva din somn.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Administratorul Filip, ingenios, căuta să atragă cititori și abonați, dîndu-le ca premii ceasuri deșteptătoare, gramofoane, mașini de cusut, farfurii și pahare. PAS, Z. I 168.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Deștepta + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09