12 definiții pentru despicătură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESPICĂTURĂ, despicături, s. f. 1. Tăietură, crăpătură făcută în lungime. 2. Bucată despicată, mai ales dintr-un lemn. – Despica + suf. -ătură.

DESPICĂTURĂ, despicături, s. f. 1. Tăietură, crăpătură făcută în lungime. 2. Bucată despicată, mai ales dintr-un lemn. – Despica + suf. -ătură.

despicătu sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie, 74r/27 / V: (îrg) dis~ (reg) deșp~ / Pl: ~ri / E: despica + -tură] 1-11 Despicare (1-2,7-14,17). 12 Bucată de lemn despicat (1). 13 (Pex) Bucată dintr-un obiect care s-a spart. 14 Ruptură lungă și îngustă a unui obiect de îmbrăcăminte. 15 Tăietură făcută din croială unui obiect de îmbrăcăminte, pentru a ușura mișcările. 16 Tăietură lungă și adâncă făcută în corpul cuiva sau în carne. 17 Falie adâncă în pământ. 18 Bucată desfăcută dintr-un corp format din părți simetrice. 19 Crăpătură a mugurilor sau bobocilor de plantă. 20 Ramificație a arborilor. 21-22 Crăpătură în trunchiul unui arbore (în care se pune altoiul) Si: (Mol) despintecătură (1-2). 23 (Spc) Șliț. 24 (Spc; îvr) Bucată din corpul unei ființe. 25 Tăietură făcută ca semn distinctiv la urechea unor animale, spre a fi identificate de proprietar.

DESPICĂTURĂ, despicături, s. f. 1. Tăietură, crăpătură în lungime. O despicătură în zid.Umbla desculț și cu cămașa de cit ieșită prin despicătura pantalonilor. C. PETRESCU, C. V. 69. ♦ Tăietură pe corp, rană; cicatrice. V. spintecătură. Șarpele... se lungește, caută rana, despicătura. BANUȘ, B. 14. Iepure e porecla tot a lui Bogza, pentru că i se văd dinții de sus prin despicătura buzei. SADOVEANU, B. 183. 2. (De obicei determinat prin «de lemn») Bucată de lemn despicată dintr-un trunchi. Se trase lîngă soba lungă. Înăuntru ardeau despicături mari de lemn. SADOVEANU, Z. C. 258. Am fost să cumpăr un car de lemne; dar mi-o cerut cît dracu pe tată-său, și n-am luat nici o despicătură, ca să-i viu de hac celui cu lemnu. ALECSANDRI, T. I 317.

DESPICĂTURĂ ~i f. 1) Loc despicat. 2) Bucată despicată dintr-un întreg. /a despica + suf. ~ătură

despicătură f. bucată de lemn despicată, țandără.

despicătúră f., pl. ĭ. Lucru despicat, bucată de lemn despicat. V. draniță.

deșpicătu sf vz despicătură

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

despicătu s. f., g.-d. art. despicăturii; pl. despicături

despicătu s. f., g.-d. art. despicăturii; pl. despicături

despicătu s. f., g.-d. art. despicăturii; pl. despicături

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESPICĂTU s. crăpătură, spintecătură, tăietură. (~ la o fustă.)

DESPICĂTU s. crăpătură, spintecătură, tăietură. (~ la pantaloni.)

Intrare: despicătură
despicătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despicătu
  • despicătura
plural
  • despicături
  • despicăturile
genitiv-dativ singular
  • despicături
  • despicăturii
plural
  • despicături
  • despicăturilor
vocativ singular
plural
deșpicătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșpicătu
  • deșpicătura
plural
  • deșpicături
  • deșpicăturile
genitiv-dativ singular
  • deșpicături
  • deșpicăturii
plural
  • deșpicături
  • deșpicăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

despicătu, despicăturisubstantiv feminin

  • 1. Tăietură, crăpătură făcută în lungime. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O despicătură în zid. DLRLC
    • format_quote Umbla desculț și cu cămașa de cit ieșită prin despicătura pantalonilor. C. PETRESCU, C. V. 69. DLRLC
    • 1.1. Tăietură pe corp. DLRLC
      • format_quote Șarpele... se lungește, caută rana, despicătura. BANUȘ, B. 14. DLRLC
      • format_quote Iepure e porecla tot a lui Bogza, pentru că i se văd dinții de sus prin despicătura buzei. SADOVEANU, B. 183. DLRLC
  • 2. Bucată despicată, mai ales dintr-un lemn. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se trase lîngă soba lungă. Înăuntru ardeau despicături mari de lemn. SADOVEANU, Z. C. 258. DLRLC
    • format_quote Am fost să cumpăr un car de lemne; dar mi-o cerut cît dracu pe tată-său, și n-am luat nici o despicătură, ca să-i viu de hac celui cu lemnu. ALECSANDRI, T. I 317. DLRLC
etimologie:
  • Despica + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.