despicător, ~oare [At: CANTEMIR, I. I. II, 289 / V: (îrg) dis~, (reg) deșp~ / Pl: ~i, ~oare / E: despica + -tor] 1-4 smf, a (Persoană) care desface obiecte dure în două sau mai multe bucăți, de-a lungul (sau, rar, de-a latul), cu ajutorul unui obiect ascuțit, dur. 5-6 smf (Teh) Muncitor care desface, (manual sau) mecanizat, lemnul în lungul fibrei lemnoase, pentru a obține scânduri, doage, șindrile etc. 7-8 smf, a (Persoană) care sfâșie de-a lungul un obiect de îmbrăcăminte. 9-10 smf, a (Asr) (Persoană) care spintecă un trup sau carne printr-o tăietură lungă și adâncă Si: (îvr) despintecător (1-2). 11 smf (Îvr) Chirurg. 12 smf (Arg) Asasin. 13 sn Pană de despicat (1). 14-15 smf, a (Persoană) care desface un obiect în părțile simetrice din care e format. 16-17 smf, a (Înv) (Persoană) care împarte un teren în loturi. 18 sn Instrument pentru despicarea portaltoiului gros pentru introducerea altoiului în despicătură. 19-20 snf, a (Vehicul) care învinge rezistența aerului sau apei și înaintează rapid. 21-22 smf, a (Fig) (Persoană) care pătrunde cu mintea dincolo de aparențe. 23 smf (Ind) Șpăltuitor. corectat(ă)

deșpicător, ~oare smf, sn, a vz despicător