2 intrări

10 definiții

deșocáre sf [At: D. MED. / Pl: ~cắri / E: deșoca] (Rar) Scoatere din starea de șoc Si: (rar) deșocat1.

DEȘOCÁRE, deșocări, s. f. Acțiunea de a deșoca și rezultatul ei. – V. deșoca.

DEȘOCÁRE, deșocări, s. f. Acțiunea de a deșoca și rezultatul ei. – V. deșoca.

deșocáre s. f., g.-d. art. deșocării

deșocá vt [At: DEX / Pzi: ~ochéz / E: des- + șoca] (Med) A scoate pe cineva din starea de șoc.

DEȘOCÁ, deșochez, vb. I. Tranz. (Med.) A scoate pe cineva din starea de șoc (2). – Pref. des- + șoca.

DEȘOCÁ, deșochez, vb. I. Tranz. (Med.) A scoate pe cineva din starea de șoc (2). – Des 1- + șoca.

DEȘOCÁ vb. tr. a scoate pe cineva din starea de șoc prin aplicarea de diferite tehnici terapeutice. (după fr. déchocage)

A DEȘOCÁ deșóc tranz. A scoate dintr-o stare de șoc. /des- + a șoca

Intrare: deșoca
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deșoca deșocare deșocat deșocând singular plural
deșochea deșocați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deșochez (să) deșochez deșocam deșocai deșocasem
a II-a (tu) deșochezi (să) deșochezi deșocai deșocași deșocaseși
a III-a (el, ea) deșochea (să) deșocheze deșoca deșocă deșocase
plural I (noi) deșocăm (să) deșocăm deșocam deșocarăm deșocaserăm, deșocasem*
a II-a (voi) deșocați (să) deșocați deșocați deșocarăți deșocaserăți, deșocaseți*
a III-a (ei, ele) deșochea (să) deșocheze deșocau deșoca deșocaseră
Intrare: deșocare
deșocare substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deșocare deșocarea
plural deșocări deșocările
genitiv-dativ singular deșocări deșocării
plural deșocări deșocărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)