2 intrări

28 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

deșirát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: deșira2] 1-7 Deșirare (1-5, 8-9).

deșirát2, ~ă [At: LB / V: (reg) dășâr~, dăș~, dâșâr~, deșâr~, dișăr~, diș~, / Pl: ~áți, ~e / E: deșira2] 1 a (D. împletituri, țesături, pex, d. obiecte tricotate sau croșetate) Destrămat2. 2 a (D. obiecte înșirate pe ață) Care a ieșit de pe ață Si: (reg) desucit (3). 3 a (D. ață, fire înfășurate pe gheme, pex, d. gheme) Care s-a desfășurat într-un fir lung, continuu. 4 a (Fig; d. manifestări ale gândirii) Fără șir Si: dezordonat. 5 a (Înv; fig) Care nu se ține de cuvânt. 6-7 smf, a (Pfm; fig) (Om) excesiv de înalt și de slab. 8 av (Pop; îe) A se uita lung și ~ A privi insistent și cu mirare. 9 sf (Reg) Varietate de strugure. 10 a (Reg; fig) Dărăpănat. 11 a (Reg; fig) Zdrobit2.

DEȘIRÁT, -Ă, deșirați, -te, adj. 1. (Despre obiecte înșirate pe ață) Care a ieșit de pe ața pe care au fost înșirate. 2. (Despre ața înfășurată pe ghem sau despre gheme) Care s-a desfășurat într-un fir lung continuu. 3. (Despre împletituri, țesături) Destrămat, desfăcut. 4. Fig. (Despre manifestări ale gândirii) Fără șir; dezordonat, dezlânat. 5. Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Excesiv de înalt și de slab. ♦ (Despre părți ale corpului omenesc) Prea lung și slab. – V. deșira.

DEȘIRÁT, -Ă, deșirați, -te, adj. 1. (Despre obiecte înșirate pe ață) Care a ieșit de pe ața pe care au fost înșirate. 2. (Despre ața înfășurată pe ghem sau despre gheme) Care s-a desfășurat într-un fir lung continuu. 3. (Despre împletituri, țesături) Destrămat, desfăcut. 4. Fig. (Despre manifestări ale gândirii) Fără șir; dezordonat, dezlânat. 5. Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Excesiv de înalt și de slab. ♦ (Despre părți ale corpului omenesc) Prea lung și slab. – V. deșira.

DEȘIRÁT, -Ă, deșirați, -te, adj. 1. (Despre împletituri și despre țesături) Destrămat, dezlînat, desfăcut. Doi cai slabi și uscați, pe care atîrnau niște trențe negre pătate și rupte și cu franjurile deșirate drept găteală, se opinteau să tragă dricul. ARDELEANU, D. 276. Hainele de pe dînsa erau sfîșiate și deșirate. ISPIRESCU, U. 5. ♦ (Despre ață și despre gheme) Desfășurat în fire lungi. (Poetic) Fulgerele scăpărau neîntrerupt... În văzduh apăreau scurte și repezi gheme deșirate de lumină albastră. V. ROM. decembrie 1951, 205. ♦ Fig. (Despre manifestări ale gîndirii) Fără șir, dezordonat. Părea că... [umbra]-i răspunde în cugetări deșirate. EMINESCU, N. 58. 2. Fig. (Despre oameni și despre corpul omenesc) Înalt și slab, cu gîtul lung, cu picioarele lungi. Din goană, zvîrli cojocul care-i apăsa scheletul firav și deșirat. DUMITRIU, N. 217. Un om nalt și deșirat... li se ținea de cîtăva vreme în preajmă. SADOVEANU, B. 153. [Convalescentul] e încă deșirat ca o arătare. C. PETRESCU, C. V. 217. Un furier deșirat, ale cărui mîini tremurau vizibil, punea tamponul după fiecare semnătură, îndoindu-se ca un arc nesigur. SAHIA, N. 71. ◊ (Poetic) Copacul negru, răsărit ciudat În zorii albi pe cîmpul foarte sur, Își răsfăța scheletul deșirat Peste buruienișul dimprejur. DEȘLIU, G. 41. ◊ (Substantivat) Deșirata de babă intră. RETEGANUL, P. I 55. ♦ (Despre părți ale corpului omenesc) Prea lung, prea subțire, prea osos. Degetele-i deșirate calcă clapele sonore. MACEDONSKI, O. I 86. ◊ Fig. Unui vechi trup de clădire pătrat și cu un singur rînd îi se înnădise mai tîrziu în dos, pieziș, o coadă deșirată și îngustă cu două caturi. M. I. CARAGIALE, C. 127.

DEȘIRÁT adj. v. destrămat.

DEȘIRÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DEȘIRA și A SE DEȘIRA. 2) (despre gânduri, stil etc.) Care este lipsit de concizie; dezlânat. 3) (despre persoane) Care este înalt și slab. /v. a (se) deșira

deșirat a. 1. rupt: hainele depe dânsa erau sfâșiate și deșirate ISP.; 2. fig. foarte lung; om deșirat. ║ adv. prelung: de ce așa tare și deșirat ai oftat ? PANN.

deșirát, -ă adj. Iron. Rupt, hărtănit: haĭne deșirate. Înalt și slab: om deșirat. Adv. Prelungit: a suspina deșirat.

deșirá1 vi [At: PSALT. 80 / Pzi: deșír / E: ml *desidrare] (Îvr) A dori.

deșirá2 [At: LB / V: (îvr) dașârá, daș~, (reg) dășârá, dăș~, deșârá / S și: (înv) desș~ / Pzi: deșír / E: lat deserrare] 1-2 vtr (D. obiecte înșirate pe ață etc.) A face să iasă (sau a ieși) de pe ața pe care au fost înșirate. 3-4 vtr (D. ața înfășurată pe ghem sau d. gheme) A (se) desfășura într-un fir lung, continuu. 5-6 vtr (D. împletituri sau d. obiecte împletite) A (se) desface din împletitură (pentru a obține firul în toată lungimea lui) Si: a (se) destrăma. 7 vr (Pex; reg; d. pânză) A se rări până la rupere. 8 vr (Pop; fig; d. oameni sau d. corpul omenesc) A se destinde. 9 vr (Rar; fig; d. locuri și peisaje din natură) A se desfășura în fața privitorului. 10 vr (Fig; d. nori, ceață, fum etc.) A se risipi. 11 vr (Fam) A crește înalt și slab. 12 vt (Înv) A sfâșia.

DEȘIRÁ, deșír, vb. I. Refl. 1. (Despre obiecte înșirate pe ață, în special despre mărgele) A ieși de pe ața pe care au fost înșirate (adesea căzând și împrăștiindu-se). ◊ Tranz. Deșiră mărgele. 2. (Despre ața înfășurată pe ghem sau despre gheme) A se desfășura într-un fir lung continuu. ◊ Tranz. Deșiră ața de pe ghem. 3. (Despre împletituri sau obiecte împletite) A se desface, a se destrăma. ◊ Tranz. A deșirat dantela. 4. Fig. (Despre oameni sau corpul omenesc) A se destinde (2) în toată lungimea lui. 5. Fig. (Rar; despre locuri și peisaje din natură) A se desfășura în fața privitorului. – Lat. diserrare. Cf. șir.

DEȘIRÁ, deșír, vb. I. Refl. 1. (Despre obiecte înșirate pe ață, în special despre mărgele) A ieși de pe ața pe care au fost înșirate (adesea căzând și împrăștiindu-se). ◊ Tranz. Deșiră mărgele. 2. (Despre ața înfășurată pe ghem sau despre gheme) A se desfășura într-un fir lung continuu. ◊ Tranz. Deșiră ața de pe ghem. 3. (Despre împletituri sau obiecte împletite) A se desface, a se destrăma. ◊ Tranz. A deșirat dantela. 4. Fig. (Despre oameni sau corpul omenesc) A se destinde (2) în toată lungimea lui. 5. Fig. (Rar; despre locuri și peisaje din natură) A se desfășura în fața privitorului. – Lat. diserrare. Cf. șir.

DEȘIRÁ, deșír, vb. I. Refl. 1. (Despre obiecte înșirate pe ață, în special despre mărgele) A ieși de pe ață, a se desprinde, a cădea (răsfirîndu-se unul cîte unul). (Poetic) Sunetele lor se deșirau de pe o cordea de aur și cădeau unele după altele ca niște mărgăritare. MACEDONSKI, O. II 317. ◊ Tranz. Le deșiră cînd și cînd Și le-nșiră iar cîntînd. ALECSANDRI, P. II 193. ◊ Fig. Apele-și deșiră graiul nentrecut. MACEDONSKI, O. I 187. 2. (Despre ața înfășurată pe ghem sau pe țeavă și despre gheme sau țevi) A se desfășura, a se întinde într-un fir lung; a se desfira. (Fig.) Ca dintr-un ghem vînăt, se tot deșiră cîte unul, dobitoace și oameni... grăbind la vale. CAMILAR, T. 34. Anii aceia s-au deșirat... turburi. SAHIA, N. 86. ◊ Tranz. Fig. Iar amintirea prinde să deșire O tînără poveste de iubire. CERNA, P. 26.3. (Despre o împletitură sau un obiect împletit) A se desface, a se destrăma. Dantela se deșiră. (Tranz.) Viața nu-i un tricotaj, dacă ai greșit, să deșiri totul și s-o iei de la început. CAMIL PETRESCU, T. I 168. ◊ Fig. Se deșira în văzduh un norișor. GALACTION, O. I 439. 4. Fig. (Despre om și despre corpul omenesc) A se destinde în toată lungimea lui. Chipurile noastre de umbră se lungiră în aer trecînd pe deasupra stînii și se deșirară, mistuindu-se pe zările depărtate ale munților. HOGAȘ, M. N. 203. Atunci Păsărilă se deșiră o dată și se înălță pănă la lună. CREANGĂ, P. 268. 5. Fig. (Despre locuri și peisaje din natură) A se întinde în fața spectatorului, a se desfășura. Cîmpul verde se deșira fără sfîrșit. SAHIA, N. 86. O fîșie de apus se deșiră peste Dunăre și țărmuri. id. ib. 40.

deșirá (a ~) vb., ind. prez. 3 deșíră

deșirá vb., ind. prez. 1 sg. deșír, 3 sg. și pl. deșíră

DEȘIRÁ vb. 1. (pop.) a (se) desfira. (Ața se ~ de pe mosor.) 2. v. destrăma.

A (se) deșira ≠ a (se) înșira

Intrare: deșira
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deșira deșirare deșirat deșirând singular plural
deși deșirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deșir (să) deșir deșiram deșirai deșirasem
a II-a (tu) deșiri (să) deșiri deșirai deșirași deșiraseși
a III-a (el, ea) deși (să) deșire deșira deșiră deșirase
plural I (noi) deșirăm (să) deșirăm deșiram deșirarăm deșiraserăm, deșirasem*
a II-a (voi) deșirați (să) deșirați deșirați deșirarăți deșiraserăți, deșiraseți*
a III-a (ei, ele) deși (să) deșire deșirau deșira deșiraseră
Intrare: deșirat
deșirat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deșirat deșiratul deșira deșirata
plural deșirați deșirații deșirate deșiratele
genitiv-dativ singular deșirat deșiratului deșirate deșiratei
plural deșirați deșiraților deșirate deșiratelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)