2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEȘIRÁT, -Ă, deșirați, -te, adj. 1. (Despre obiecte înșirate pe ață) Care a ieșit de pe ața pe care au fost înșirate. 2. (Despre ața înfășurată pe ghem sau despre gheme) Care s-a desfășurat într-un fir lung continuu. 3. (Despre împletituri, țesături) Destrămat, desfăcut. 4. Fig. (Despre manifestări ale gândirii) Fără șir; dezordonat, dezlânat. 5. Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Excesiv de înalt și de slab. ♦ (Despre părți ale corpului omenesc) Prea lung și slab. – V. deșira.

DEȘIRÁT, -Ă, deșirați, -te, adj. 1. (Despre obiecte înșirate pe ață) Care a ieșit de pe ața pe care au fost înșirate. 2. (Despre ața înfășurată pe ghem sau despre gheme) Care s-a desfășurat într-un fir lung continuu. 3. (Despre împletituri, țesături) Destrămat, desfăcut. 4. Fig. (Despre manifestări ale gândirii) Fără șir; dezordonat, dezlânat. 5. Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Excesiv de înalt și de slab. ♦ (Despre părți ale corpului omenesc) Prea lung și slab. – V. deșira.

deșirat2, ~ă [At: LB / V: (reg) dășâr~, dăș~, dâșâr~, deșâr~, dișăr~, diș~, / Pl: ~ați, ~e / E: deșira2] 1 a (D. împletituri, țesături, pex, d. obiecte tricotate sau croșetate) Destrămat2. 2 a (D. obiecte înșirate pe ață) Care a ieșit de pe ață Si: (reg) desucit (3). 3 a (D. ață, fire înfășurate pe gheme, pex, d. gheme) Care s-a desfășurat într-un fir lung, continuu. 4 a (Fig; d. manifestări ale gândirii) Fără șir Si: dezordonat. 5 a (Înv; fig) Care nu se ține de cuvânt. 6-7 smf, a (Pfm; fig) (Om) excesiv de înalt și de slab. 8 av (Pop; îe) A se uita lung și ~ A privi insistent și cu mirare. 9 sf (Reg) Varietate de strugure. 10 a (Reg; fig) Dărăpănat. 11 a (Reg; fig) Zdrobit2.

deșirat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: deșira2] 1-7 Deșirare (1-5, 8-9).

DEȘIRÁT, -Ă, deșirați, -te, adj. 1. (Despre împletituri și despre țesături) Destrămat, dezlînat, desfăcut. Doi cai slabi și uscați, pe care atîrnau niște trențe negre pătate și rupte și cu franjurile deșirate drept găteală, se opinteau să tragă dricul. ARDELEANU, D. 276. Hainele de pe dînsa erau sfîșiate și deșirate. ISPIRESCU, U. 5. ♦ (Despre ață și despre gheme) Desfășurat în fire lungi. (Poetic) Fulgerele scăpărau neîntrerupt... În văzduh apăreau scurte și repezi gheme deșirate de lumină albastră. V. ROM. decembrie 1951, 205. ♦ Fig. (Despre manifestări ale gîndirii) Fără șir, dezordonat. Părea că... [umbra]-i răspunde în cugetări deșirate. EMINESCU, N. 58. 2. Fig. (Despre oameni și despre corpul omenesc) Înalt și slab, cu gîtul lung, cu picioarele lungi. Din goană, zvîrli cojocul care-i apăsa scheletul firav și deșirat. DUMITRIU, N. 217. Un om nalt și deșirat... li se ținea de cîtăva vreme în preajmă. SADOVEANU, B. 153. [Convalescentul] e încă deșirat ca o arătare. C. PETRESCU, C. V. 217. Un furier deșirat, ale cărui mîini tremurau vizibil, punea tamponul după fiecare semnătură, îndoindu-se ca un arc nesigur. SAHIA, N. 71. ◊ (Poetic) Copacul negru, răsărit ciudat În zorii albi pe cîmpul foarte sur, Își răsfăța scheletul deșirat Peste buruienișul dimprejur. DEȘLIU, G. 41. ◊ (Substantivat) Deșirata de babă intră. RETEGANUL, P. I 55. ♦ (Despre părți ale corpului omenesc) Prea lung, prea subțire, prea osos. Degetele-i deșirate calcă clapele sonore. MACEDONSKI, O. I 86. ◊ Fig. Unui vechi trup de clădire pătrat și cu un singur rînd îi se înnădise mai tîrziu în dos, pieziș, o coadă deșirată și îngustă cu două caturi. M. I. CARAGIALE, C. 127.

DEȘIRÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DEȘIRA și A SE DEȘIRA. 2) (despre gânduri, stil etc.) Care este lipsit de concizie; dezlânat. 3) (despre persoane) Care este înalt și slab. /v. a (se) deșira

deșirat a. 1. rupt: hainele depe dânsa erau sfâșiate și deșirate ISP.; 2. fig. foarte lung; om deșirat. ║ adv. prelung: de ce așa tare și deșirat ai oftat? PANN.

deșirát, -ă adj. Iron. Rupt, hărtănit: haĭne deșirate. Înalt și slab: om deșirat. Adv. Prelungit: a suspina deșirat.

DEȘIRÁ, deșír, vb. I. Refl. 1. (Despre obiecte înșirate pe ață, în special despre mărgele) A ieși de pe ața pe care au fost înșirate (adesea căzând și împrăștiindu-se). ◊ Tranz. Deșiră mărgele. 2. (Despre ața înfășurată pe ghem sau despre gheme) A se desfășura într-un fir lung continuu. ◊ Tranz. Deșiră ața de pe ghem. 3. (Despre împletituri sau obiecte împletite) A se desface, a se destrăma. ◊ Tranz. A deșirat dantela. 4. Fig. (Despre oameni sau corpul omenesc) A se destinde (2) în toată lungimea lui. 5. Fig. (Rar; despre locuri și peisaje din natură) A se desfășura în fața privitorului. – Lat. diserrare. Cf. șir.

DEȘIRÁ, deșír, vb. I. Refl. 1. (Despre obiecte înșirate pe ață, în special despre mărgele) A ieși de pe ața pe care au fost înșirate (adesea căzând și împrăștiindu-se). ◊ Tranz. Deșiră mărgele. 2. (Despre ața înfășurată pe ghem sau despre gheme) A se desfășura într-un fir lung continuu. ◊ Tranz. Deșiră ața de pe ghem. 3. (Despre împletituri sau obiecte împletite) A se desface, a se destrăma. ◊ Tranz. A deșirat dantela. 4. Fig. (Despre oameni sau corpul omenesc) A se destinde (2) în toată lungimea lui. 5. Fig. (Rar; despre locuri și peisaje din natură) A se desfășura în fața privitorului. – Lat. diserrare. Cf. șir.

deșira2 [At: LB / V: (îvr) dașâra, daș~, (reg) dășâra, dăș~, deșâra / S și: (înv) desș~ / Pzi: deșir / E: lat deserrare] 1-2 vtr (D. obiecte înșirate pe ață etc.) A face să iasă (sau a ieși) de pe ața pe care au fost înșirate. 3-4 vtr (D. ața înfășurată pe ghem sau d. gheme) A (se) desfășura într-un fir lung, continuu. 5-6 vtr (D. împletituri sau d. obiecte împletite) A (se) desface din împletitură (pentru a obține firul în toată lungimea lui) Si: a (se) destrăma. 7 vr (Pex; reg; d. pânză) A se rări până la rupere. 8 vr (Pop; fig; d. oameni sau d. corpul omenesc) A se destinde. 9 vr (Rar; fig; d. locuri și peisaje din natură) A se desfășura în fața privitorului. 10 vr (Fig; d. nori, ceață, fum etc.) A se risipi. 11 vr (Fam) A crește înalt și slab. 12 vt (Înv) A sfâșia.

deșira1 vi [At: PSALT. 80 / Pzi: deșir / E: ml *desidrare] (Îvr) A dori.

DEȘIRÁ, deșír, vb. I. Refl. 1. (Despre obiecte înșirate pe ață, în special despre mărgele) A ieși de pe ață, a se desprinde, a cădea (răsfirîndu-se unul cîte unul). (Poetic) Sunetele lor se deșirau de pe o cordea de aur și cădeau unele după altele ca niște mărgăritare. MACEDONSKI, O. II 317. ◊ Tranz. Le deșiră cînd și cînd Și le-nșiră iar cîntînd. ALECSANDRI, P. II 193. ◊ Fig. Apele-și deșiră graiul nentrecut. MACEDONSKI, O. I 187. 2. (Despre ața înfășurată pe ghem sau pe țeavă și despre gheme sau țevi) A se desfășura, a se întinde într-un fir lung; a se desfira. (Fig.) Ca dintr-un ghem vînăt, se tot deșiră cîte unul, dobitoace și oameni... grăbind la vale. CAMILAR, T. 34. Anii aceia s-au deșirat... turburi. SAHIA, N. 86. ◊ Tranz. Fig. Iar amintirea prinde să deșire O tînără poveste de iubire. CERNA, P. 26.3. (Despre o împletitură sau un obiect împletit) A se desface, a se destrăma. Dantela se deșiră. (Tranz.) Viața nu-i un tricotaj, dacă ai greșit, să deșiri totul și s-o iei de la început. CAMIL PETRESCU, T. I 168. ◊ Fig. Se deșira în văzduh un norișor. GALACTION, O. I 439. 4. Fig. (Despre om și despre corpul omenesc) A se destinde în toată lungimea lui. Chipurile noastre de umbră se lungiră în aer trecînd pe deasupra stînii și se deșirară, mistuindu-se pe zările depărtate ale munților. HOGAȘ, M. N. 203. Atunci Păsărilă se deșiră o dată și se înălță pănă la lună. CREANGĂ, P. 268. 5. Fig. (Despre locuri și peisaje din natură) A se întinde în fața spectatorului, a se desfășura. Cîmpul verde se deșira fără sfîrșit. SAHIA, N. 86. O fîșie de apus se deșiră peste Dunăre și țărmuri. id. ib. 40.

A SE DEȘIRÁ mă deșír intranz. 1) (despre obiecte înșirate pe ață, mai ales despre mărgele) A ieși de pe ață (împrăștiindu-se). 2) (despre gheme sau ață înfășurată pe ghem) A se desface într-un fir lung și continuu; a se desfășura. 3) (despre obiecte împletite) A se desface, îndepărtându-se fir de fir; a se răsfira. 4) fig. (despre persoane) A se întinde în toată lungimea. /<lat. diserrare

A DEȘIRÁ deșír tranz. A face să se deșire. /<lat. diserrare

deșirà v. 1. a strica șirul, a desface, a descoase; 2. a se lungi: se deșiră odată și se înalță până la lună CR.

1) deșír, a -á v. tr. (d. șir). Scot din șirag: a deșira mărgelele. Despletesc o împletitură: a deșira un cĭorap. V. refl. Ies din șirag: mărgelele se deșiră. Mă despletesc: cĭorapu (adică ața luĭ) se deșiră. Fam. Iron. Mă întind ca s’ajung: nu te maĭ deșira, că tot n’ajungĭ!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deșira (a ~) vb., ind. prez. 3 deși

deșirá vb., ind. prez. 1 sg. deșír, 3 sg. și pl. deșíră

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEȘIRAT adj. desfăcut, destrămat. (O țesătură ~.)

DEȘIRÁ vb. 1. (pop.) a (se) desfira. (Ața se ~ de pe mosor.) 2. v. destrăma.

DEȘIRA vb. 1. (pop.) a (se) desfira. (Ața se ~ de pe mosor.) 2. a (se) destrăma, (reg.) a (se) desfira, (înv.) a (se) rînji. (O țesătură care s-a ~.)

A (se) deșira ≠ a (se) înșira

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

deșirá (deșír, deșirát), vb.1. A întinde, a extinde. – 2. A împrăștia, a răspîndi. – 3. (Despre obiecte) A ieși de pe firul pe care au fost înșirate. Lat. dĭsĕrrāre (Candrea), cf. fr. (déserrer). Tiktin îl derivă greșit de la desfira. La ultimele sensuri este evidentă întîlnirea cu des-șira, de la șir „rînd, șirag”. – Der. deșirat, adj. (vlăjgan, lungan).

Intrare: deșirat
deșirat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșirat
  • deșiratul
  • deșiratu‑
  • deșira
  • deșirata
plural
  • deșirați
  • deșirații
  • deșirate
  • deșiratele
genitiv-dativ singular
  • deșirat
  • deșiratului
  • deșirate
  • deșiratei
plural
  • deșirați
  • deșiraților
  • deșirate
  • deșiratelor
vocativ singular
plural
Intrare: deșira
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deșira
  • deșirare
  • deșirat
  • deșiratu‑
  • deșirând
  • deșirându‑
singular plural
  • deși
  • deșirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deșir
(să)
  • deșir
  • deșiram
  • deșirai
  • deșirasem
a II-a (tu)
  • deșiri
(să)
  • deșiri
  • deșirai
  • deșirași
  • deșiraseși
a III-a (el, ea)
  • deși
(să)
  • deșire
  • deșira
  • deșiră
  • deșirase
plural I (noi)
  • deșirăm
(să)
  • deșirăm
  • deșiram
  • deșirarăm
  • deșiraserăm
  • deșirasem
a II-a (voi)
  • deșirați
(să)
  • deșirați
  • deșirați
  • deșirarăți
  • deșiraserăți
  • deșiraseți
a III-a (ei, ele)
  • deși
(să)
  • deșire
  • deșirau
  • deșira
  • deșiraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deșirat, deșiraadjectiv

  • 1. (Despre obiecte înșirate pe ață) Care a ieșit de pe ața pe care au fost înșirate. DEX '98 DEX '09
  • 2. (Despre ața înfășurată pe ghem sau despre gheme) Care s-a desfășurat într-un fir lung continuu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote poetic Fulgerele scăpărau neîntrerupt... În văzduh apăreau scurte și repezi gheme deșirate de lumină albastră. V. ROM. decembrie 1951, 205. DLRLC
  • 3. Despre împletituri, țesături: desfăcut, destrămat, dezlânat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Doi cai slabi și uscați, pe care atîrnau niște trențe negre pătate și rupte și cu franjurile deșirate drept găteală, se opinteau să tragă dricul. ARDELEANU, D. 276. DLRLC
    • format_quote Hainele de pe dînsa erau sfîșiate și deșirate. ISPIRESCU, U. 5. DLRLC
  • 4. figurat (Despre manifestări ale gândirii) Fără șir. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Părea că... [umbra]-i răspunde în cugetări deșirate. EMINESCU, N. 58. DLRLC
  • 5. figurat adesea substantivat (Despre oameni) Excesiv de înalt și de slab. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din goană, zvîrli cojocul care-i apăsa scheletul firav și deșirat. DUMITRIU, N. 217. DLRLC
    • format_quote Un om nalt și deșirat... li se ținea de cîtăva vreme în preajmă. SADOVEANU, B. 153. DLRLC
    • format_quote [Convalescentul] e încă deșirat ca o arătare. C. PETRESCU, C. V. 217. DLRLC
    • format_quote Un furier deșirat, ale cărui mîini tremurau vizibil, punea tamponul după fiecare semnătură, îndoindu-se ca un arc nesigur. SAHIA, N. 71. DLRLC
    • format_quote poetic Copacul negru, răsărit ciudat În zorii albi pe cîmpul foarte sur, Își răsfăța scheletul deșirat Peste buruienișul dimprejur. DEȘLIU, G. 41. DLRLC
    • format_quote Deșirata de babă intră. RETEGANUL, P. I 55. DLRLC
    • 5.1. (Despre părți ale corpului omenesc) Prea lung și slab. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Degetele-i deșirate calcă clapele sonore. MACEDONSKI, O. I 86. DLRLC
      • format_quote figurat Unui vechi trup de clădire pătrat și cu un singur rînd îi se înnădise mai tîrziu în dos, pieziș, o coadă deșirată și îngustă cu două caturi. M. I. CARAGIALE, C. 127. DLRLC
etimologie:
  • vezi deșira DEX '98 DEX '09

deșira, deșirverb

  • 1. (Despre obiecte înșirate pe ață, în special despre mărgele) A ieși de pe ața pe care au fost înșirate (adesea căzând și împrăștiindu-se). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: înșira
    • format_quote poetic Sunetele lor se deșirau de pe o cordea de aur și cădeau unele după altele ca niște mărgăritare. MACEDONSKI, O. II 317. DLRLC
    • format_quote poetic tranzitiv Le deșiră cînd și cînd Și le-nșiră iar cîntînd. ALECSANDRI, P. II 193. DLRLC
    • format_quote figurat Apele-și deșiră graiul nentrecut. MACEDONSKI, O. I 187. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Deșiră mărgele. DEX '09 DEX '98
  • 2. (Despre ața înfășurată pe ghem sau despre gheme) A se desfășura într-un fir lung continuu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: desfira
    • format_quote figurat Ca dintr-un ghem vînăt, se tot deșiră cîte unul, dobitoace și oameni... grăbind la vale. CAMILAR, T. 34. DLRLC
    • format_quote figurat Anii aceia s-au deșirat... turburi. SAHIA, N. 86. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Deșiră ața de pe ghem. DEX '09 DEX '98
    • format_quote tranzitiv figurat Iar amintirea prinde să deșire O tînără poveste de iubire. CERNA, P. 26.3. DLRLC
  • 3. (Despre împletituri sau obiecte împletite) A se desface, a se destrăma. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dantela se deșiră. DLRLC
    • format_quote figurat Se deșira în văzduh un norișor. GALACTION, O. I 439. DLRLC
    • format_quote tranzitiv A deșirat dantela. DEX '09 DEX '98
    • format_quote tranzitiv Viața nu-i un tricotaj, dacă ai greșit, să deșiri totul și s-o iei de la început. CAMIL PETRESCU, T. I 168. DLRLC
  • 4. figurat (Despre oameni sau corpul omenesc) A se destinde în toată lungimea lui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: destinde
    • format_quote Chipurile noastre de umbră se lungiră în aer trecînd pe deasupra stînii și se deșirară, mistuindu-se pe zările depărtate ale munților. HOGAȘ, M. N. 203. DLRLC
    • format_quote Atunci Păsărilă se deșiră o dată și se înălță pănă la lună. CREANGĂ, P. 268. DLRLC
  • 5. figurat rar (Despre locuri și peisaje din natură) A se desfășura în fața privitorului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: desfășura
    • format_quote Cîmpul verde se deșira fără sfîrșit. SAHIA, N. 86. DLRLC
    • format_quote O fîșie de apus se deșiră peste Dunăre și țărmuri. SAHIA, N. 40. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.