2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEȘIRÁT, -Ă, deșirați, -te, adj. 1. (Despre obiecte înșirate pe ață) Care a ieșit de pe ața pe care au fost înșirate. 2. (Despre ața înfășurată pe ghem sau despre gheme) Care s-a desfășurat într-un fir lung continuu. 3. (Despre împletituri, țesături) Destrămat, desfăcut. 4. Fig. (Despre manifestări ale gândirii) Fără șir; dezordonat, dezlânat. 5. Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Excesiv de înalt și de slab. ♦ (Despre părți ale corpului omenesc) Prea lung și slab. – V. deșira.

DEȘIRÁT, -Ă, deșirați, -te, adj. 1. (Despre obiecte înșirate pe ață) Care a ieșit de pe ața pe care au fost înșirate. 2. (Despre ața înfășurată pe ghem sau despre gheme) Care s-a desfășurat într-un fir lung continuu. 3. (Despre împletituri, țesături) Destrămat, desfăcut. 4. Fig. (Despre manifestări ale gândirii) Fără șir; dezordonat, dezlânat. 5. Fig. (Despre oameni; adesea substantivat) Excesiv de înalt și de slab. ♦ (Despre părți ale corpului omenesc) Prea lung și slab. – V. deșira.

deșirat2, ~ă [At: LB / V: (reg) dășâr~, dăș~, dâșâr~, deșâr~, dișăr~, diș~, / Pl: ~ați, ~e / E: deșira2] 1 a (D. împletituri, țesături, pex, d. obiecte tricotate sau croșetate) Destrămat2. 2 a (D. obiecte înșirate pe ață) Care a ieșit de pe ață Si: (reg) desucit (3). 3 a (D. ață, fire înfășurate pe gheme, pex, d. gheme) Care s-a desfășurat într-un fir lung, continuu. 4 a (Fig; d. manifestări ale gândirii) Fără șir Si: dezordonat. 5 a (Înv; fig) Care nu se ține de cuvânt. 6-7 smf, a (Pfm; fig) (Om) excesiv de înalt și de slab. 8 av (Pop; îe) A se uita lung și ~ A privi insistent și cu mirare. 9 sf (Reg) Varietate de strugure. 10 a (Reg; fig) Dărăpănat. 11 a (Reg; fig) Zdrobit2.

deșirat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: deșira2] 1-7 Deșirare (1-5, 8-9).

DEȘIRÁT, -Ă, deșirați, -te, adj. 1. (Despre împletituri și despre țesături) Destrămat, dezlînat, desfăcut. Doi cai slabi și uscați, pe care atîrnau niște trențe negre pătate și rupte și cu franjurile deșirate drept găteală, se opinteau să tragă dricul. ARDELEANU, D. 276. Hainele de pe dînsa erau sfîșiate și deșirate. ISPIRESCU, U. 5. ♦ (Despre ață și despre gheme) Desfășurat în fire lungi. (Poetic) Fulgerele scăpărau neîntrerupt... În văzduh apăreau scurte și repezi gheme deșirate de lumină albastră. V. ROM. decembrie 1951, 205. ♦ Fig. (Despre manifestări ale gîndirii) Fără șir, dezordonat. Părea că... [umbra]-i răspunde în cugetări deșirate. EMINESCU, N. 58. 2. Fig. (Despre oameni și despre corpul omenesc) Înalt și slab, cu gîtul lung, cu picioarele lungi. Din goană, zvîrli cojocul care-i apăsa scheletul firav și deșirat. DUMITRIU, N. 217. Un om nalt și deșirat... li se ținea de cîtăva vreme în preajmă. SADOVEANU, B. 153. [Convalescentul] e încă deșirat ca o arătare. C. PETRESCU, C. V. 217. Un furier deșirat, ale cărui mîini tremurau vizibil, punea tamponul după fiecare semnătură, îndoindu-se ca un arc nesigur. SAHIA, N. 71. ◊ (Poetic) Copacul negru, răsărit ciudat În zorii albi pe cîmpul foarte sur, Își răsfăța scheletul deșirat Peste buruienișul dimprejur. DEȘLIU, G. 41. ◊ (Substantivat) Deșirata de babă intră. RETEGANUL, P. I 55. ♦ (Despre părți ale corpului omenesc) Prea lung, prea subțire, prea osos. Degetele-i deșirate calcă clapele sonore. MACEDONSKI, O. I 86. ◊ Fig. Unui vechi trup de clădire pătrat și cu un singur rînd îi se înnădise mai tîrziu în dos, pieziș, o coadă deșirată și îngustă cu două caturi. M. I. CARAGIALE, C. 127.

DEȘIRÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A DEȘIRA și A SE DEȘIRA. 2) (despre gânduri, stil etc.) Care este lipsit de concizie; dezlânat. 3) (despre persoane) Care este înalt și slab. /v. a (se) deșira

deșirat a. 1. rupt: hainele depe dânsa erau sfâșiate și deșirate ISP.; 2. fig. foarte lung; om deșirat. ║ adv. prelung: de ce așa tare și deșirat ai oftat? PANN.

deșirát, -ă adj. Iron. Rupt, hărtănit: haĭne deșirate. Înalt și slab: om deșirat. Adv. Prelungit: a suspina deșirat.

DEȘIRÁ, deșír, vb. I. Refl. 1. (Despre obiecte înșirate pe ață, în special despre mărgele) A ieși de pe ața pe care au fost înșirate (adesea căzând și împrăștiindu-se). ◊ Tranz. Deșiră mărgele. 2. (Despre ața înfășurată pe ghem sau despre gheme) A se desfășura într-un fir lung continuu. ◊ Tranz. Deșiră ața de pe ghem. 3. (Despre împletituri sau obiecte împletite) A se desface, a se destrăma. ◊ Tranz. A deșirat dantela. 4. Fig. (Despre oameni sau corpul omenesc) A se destinde (2) în toată lungimea lui. 5. Fig. (Rar; despre locuri și peisaje din natură) A se desfășura în fața privitorului. – Lat. diserrare. Cf. șir.

DEȘIRÁ, deșír, vb. I. Refl. 1. (Despre obiecte înșirate pe ață, în special despre mărgele) A ieși de pe ața pe care au fost înșirate (adesea căzând și împrăștiindu-se). ◊ Tranz. Deșiră mărgele. 2. (Despre ața înfășurată pe ghem sau despre gheme) A se desfășura într-un fir lung continuu. ◊ Tranz. Deșiră ața de pe ghem. 3. (Despre împletituri sau obiecte împletite) A se desface, a se destrăma. ◊ Tranz. A deșirat dantela. 4. Fig. (Despre oameni sau corpul omenesc) A se destinde (2) în toată lungimea lui. 5. Fig. (Rar; despre locuri și peisaje din natură) A se desfășura în fața privitorului. – Lat. diserrare. Cf. șir.

deșira1 vi [At: PSALT. 80 / Pzi: deșir / E: ml *desidrare] (Îvr) A dori.

deșira2 [At: LB / V: (îvr) dașâra, daș~, (reg) dășâra, dăș~, deșâra / S și: (înv) desș~ / Pzi: deșir / E: lat deserrare] 1-2 vtr (D. obiecte înșirate pe ață etc.) A face să iasă (sau a ieși) de pe ața pe care au fost înșirate. 3-4 vtr (D. ața înfășurată pe ghem sau d. gheme) A (se) desfășura într-un fir lung, continuu. 5-6 vtr (D. împletituri sau d. obiecte împletite) A (se) desface din împletitură (pentru a obține firul în toată lungimea lui) Si: a (se) destrăma. 7 vr (Pex; reg; d. pânză) A se rări până la rupere. 8 vr (Pop; fig; d. oameni sau d. corpul omenesc) A se destinde. 9 vr (Rar; fig; d. locuri și peisaje din natură) A se desfășura în fața privitorului. 10 vr (Fig; d. nori, ceață, fum etc.) A se risipi. 11 vr (Fam) A crește înalt și slab. 12 vt (Înv) A sfâșia.

DEȘIRÁ, deșír, vb. I. Refl. 1. (Despre obiecte înșirate pe ață, în special despre mărgele) A ieși de pe ață, a se desprinde, a cădea (răsfirîndu-se unul cîte unul). (Poetic) Sunetele lor se deșirau de pe o cordea de aur și cădeau unele după altele ca niște mărgăritare. MACEDONSKI, O. II 317. ◊ Tranz. Le deșiră cînd și cînd Și le-nșiră iar cîntînd. ALECSANDRI, P. II 193. ◊ Fig. Apele-și deșiră graiul nentrecut. MACEDONSKI, O. I 187. 2. (Despre ața înfășurată pe ghem sau pe țeavă și despre gheme sau țevi) A se desfășura, a se întinde într-un fir lung; a se desfira. (Fig.) Ca dintr-un ghem vînăt, se tot deșiră cîte unul, dobitoace și oameni... grăbind la vale. CAMILAR, T. 34. Anii aceia s-au deșirat... turburi. SAHIA, N. 86. ◊ Tranz. Fig. Iar amintirea prinde să deșire O tînără poveste de iubire. CERNA, P. 26.3. (Despre o împletitură sau un obiect împletit) A se desface, a se destrăma. Dantela se deșiră. (Tranz.) Viața nu-i un tricotaj, dacă ai greșit, să deșiri totul și s-o iei de la început. CAMIL PETRESCU, T. I 168. ◊ Fig. Se deșira în văzduh un norișor. GALACTION, O. I 439. 4. Fig. (Despre om și despre corpul omenesc) A se destinde în toată lungimea lui. Chipurile noastre de umbră se lungiră în aer trecînd pe deasupra stînii și se deșirară, mistuindu-se pe zările depărtate ale munților. HOGAȘ, M. N. 203. Atunci Păsărilă se deșiră o dată și se înălță pănă la lună. CREANGĂ, P. 268. 5. Fig. (Despre locuri și peisaje din natură) A se întinde în fața spectatorului, a se desfășura. Cîmpul verde se deșira fără sfîrșit. SAHIA, N. 86. O fîșie de apus se deșiră peste Dunăre și țărmuri. id. ib. 40.

A DEȘIRÁ deșír tranz. A face să se deșire. /<lat. diserrare

A SE DEȘIRÁ mă deșír intranz. 1) (despre obiecte înșirate pe ață, mai ales despre mărgele) A ieși de pe ață (împrăștiindu-se). 2) (despre gheme sau ață înfășurată pe ghem) A se desface într-un fir lung și continuu; a se desfășura. 3) (despre obiecte împletite) A se desface, îndepărtându-se fir de fir; a se răsfira. 4) fig. (despre persoane) A se întinde în toată lungimea. /<lat. diserrare

deșirà v. 1. a strica șirul, a desface, a descoase; 2. a se lungi: se deșiră odată și se înalță până la lună CR.

1) deșír, a -á v. tr. (d. șir). Scot din șirag: a deșira mărgelele. Despletesc o împletitură: a deșira un cĭorap. V. refl. Ies din șirag: mărgelele se deșiră. Mă despletesc: cĭorapu (adică ața luĭ) se deșiră. Fam. Iron. Mă întind ca s’ajung: nu te maĭ deșira, că tot n’ajungĭ!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deșirá (a ~) vb., ind. prez. 3 deșíră

deșirá vb., ind. prez. 1 sg. deșír, 3 sg. și pl. deșíră


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEȘIRÁT adj. v. destrămat.

DEȘIRAT adj. desfăcut, destrămat. (O țesătură ~.)

arată toate definițiile

Intrare: deșirat
deșirat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșirat
  • deșiratul
  • deșiratu‑
  • deșira
  • deșirata
plural
  • deșirați
  • deșirații
  • deșirate
  • deșiratele
genitiv-dativ singular
  • deșirat
  • deșiratului
  • deșirate
  • deșiratei
plural
  • deșirați
  • deșiraților
  • deșirate
  • deșiratelor
vocativ singular
plural
Intrare: deșira
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deșira
  • deșirare
  • deșirat
  • deșiratu‑
  • deșirând
  • deșirându‑
singular plural
  • deși
  • deșirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deșir
(să)
  • deșir
  • deșiram
  • deșirai
  • deșirasem
a II-a (tu)
  • deșiri
(să)
  • deșiri
  • deșirai
  • deșirași
  • deșiraseși
a III-a (el, ea)
  • deși
(să)
  • deșire
  • deșira
  • deșiră
  • deșirase
plural I (noi)
  • deșirăm
(să)
  • deșirăm
  • deșiram
  • deșirarăm
  • deșiraserăm
  • deșirasem
a II-a (voi)
  • deșirați
(să)
  • deșirați
  • deșirați
  • deșirarăți
  • deșiraserăți
  • deșiraseți
a III-a (ei, ele)
  • deși
(să)
  • deșire
  • deșirau
  • deșira
  • deșiraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deșirat

  • 1. (Despre obiecte înșirate pe ață) Care a ieșit de pe ața pe care au fost înșirate.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • 2. (Despre ața înfășurată pe ghem sau despre gheme) Care s-a desfășurat într-un fir lung continuu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • poetic Fulgerele scăpărau neîntrerupt... În văzduh apăreau scurte și repezi gheme deșirate de lumină albastră. V. ROM. decembrie 1951, 205.
      surse: DLRLC
  • 3. Despre împletituri, țesături:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: desfăcut (adj.) destrămat dezlânat 2 exemple
    exemple
    • Doi cai slabi și uscați, pe care atîrnau niște trențe negre pătate și rupte și cu franjurile deșirate drept găteală, se opinteau să tragă dricul. ARDELEANU, D. 276.
      surse: DLRLC
    • Hainele de pe dînsa erau sfîșiate și deșirate. ISPIRESCU, U. 5.
      surse: DLRLC
  • 4. figurat (Despre manifestări ale gândirii) Fără șir.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dezlânat dezordonat un exemplu
    exemple
    • Părea că... [umbra]-i răspunde în cugetări deșirate. EMINESCU, N. 58.
      surse: DLRLC
  • 5. figurat adesea substantivat (Despre oameni) Excesiv de înalt și de slab.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 6 exemple
    exemple
    • Din goană, zvîrli cojocul care-i apăsa scheletul firav și deșirat. DUMITRIU, N. 217.
      surse: DLRLC
    • Un om nalt și deșirat... li se ținea de cîtăva vreme în preajmă. SADOVEANU, B. 153.
      surse: DLRLC
    • [Convalescentul] e încă deșirat ca o arătare. C. PETRESCU, C. V. 217.
      surse: DLRLC
    • Un furier deșirat, ale cărui mîini tremurau vizibil, punea tamponul după fiecare semnătură, îndoindu-se ca un arc nesigur. SAHIA, N. 71.
      surse: DLRLC
    • poetic Copacul negru, răsărit ciudat În zorii albi pe cîmpul foarte sur, Își răsfăța scheletul deșirat Peste buruienișul dimprejur. DEȘLIU, G. 41.
      surse: DLRLC
    • Deșirata de babă intră. RETEGANUL, P. I 55.
      surse: DLRLC
    • 5.1. (Despre părți ale corpului omenesc) Prea lung și slab.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Degetele-i deșirate calcă clapele sonore. MACEDONSKI, O. I 86.
        surse: DLRLC
      • figurat Unui vechi trup de clădire pătrat și cu un singur rînd îi se înnădise mai tîrziu în dos, pieziș, o coadă deșirată și îngustă cu două caturi. M. I. CARAGIALE, C. 127.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi deșira
    surse: DEX '98 DEX '09

deșira

  • 1. (Despre obiecte înșirate pe ață, în special despre mărgele) A ieși de pe ața pe care au fost înșirate (adesea căzând și împrăștiindu-se).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: înșira 4 exemple
    exemple
    • poetic Sunetele lor se deșirau de pe o cordea de aur și cădeau unele după altele ca niște mărgăritare. MACEDONSKI, O. II 317.
      surse: DLRLC
    • poetic tranzitiv Le deșiră cînd și cînd Și le-nșiră iar cîntînd. ALECSANDRI, P. II 193.
      surse: DLRLC
    • figurat Apele-și deșiră graiul nentrecut. MACEDONSKI, O. I 187.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Deșiră mărgele.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. (Despre ața înfășurată pe ghem sau despre gheme) A se desfășura într-un fir lung continuu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: desfira 4 exemple
    exemple
    • figurat Ca dintr-un ghem vînăt, se tot deșiră cîte unul, dobitoace și oameni... grăbind la vale. CAMILAR, T. 34.
      surse: DLRLC
    • figurat Anii aceia s-au deșirat... turburi. SAHIA, N. 86.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Deșiră ața de pe ghem.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • tranzitiv figurat Iar amintirea prinde să deșire O tînără poveste de iubire. CERNA, P. 26.3.
      surse: DLRLC
  • 3. (Despre împletituri sau obiecte împletite) A se desface, a se destrăma.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: desface destrăma 4 exemple
    exemple
    • Dantela se deșiră.
      surse: DLRLC
    • figurat Se deșira în văzduh un norișor. GALACTION, O. I 439.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv A deșirat dantela.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • tranzitiv Viața nu-i un tricotaj, dacă ai greșit, să deșiri totul și s-o iei de la început. CAMIL PETRESCU, T. I 168.
      surse: DLRLC
  • 4. figurat (Despre oameni sau corpul omenesc) A se destinde în toată lungimea lui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: destinde 2 exemple
    exemple
    • Chipurile noastre de umbră se lungiră în aer trecînd pe deasupra stînii și se deșirară, mistuindu-se pe zările depărtate ale munților. HOGAȘ, M. N. 203.
      surse: DLRLC
    • Atunci Păsărilă se deșiră o dată și se înălță pănă la lună. CREANGĂ, P. 268.
      surse: DLRLC
  • 5. figurat rar (Despre locuri și peisaje din natură) A se desfășura în fața privitorului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: desfășura 2 exemple
    exemple
    • Cîmpul verde se deșira fără sfîrșit. SAHIA, N. 86.
      surse: DLRLC
    • O fîșie de apus se deșiră peste Dunăre și țărmuri. SAHIA, N. 40.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină diserrare
    surse: DEX '09 DEX '98
  • cf. șir
    surse: DEX '98 DEX '09