2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEȘEUÁT, -Ă, deșeuați, -te, adj. (Despre animalele de călărie) Care nu are șa, căruia i s-a scos șaua. [Pr.: -șe-uat.Var.: deșelát, -ă adj.] – V. deșeua.

DEȘEUÁT, -Ă, deșeuați, -te, adj. (Despre animalele de călărie) Care nu are șa, căruia i s-a scos șaua. [Pr.: -șe-uat.Var.: deșelát, -ă adj.] – V. deșeua.

deșeuat2, ~ă [At: COSTINESCU / P: ~șe-uat / Pl: ~ați, ~e / E: deșeua] (D. animale de călărie, mai ales despre cai) Căruia i s-a luat șaua (și frâul) Si: deșelat4.

deșeuat1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: deșeua] Deșeuare.

DEȘELÁ2 vb. I v. deșeua.

DEȘELÁT3, -Ă adj. v. deșeuat.

DEȘEUÁ, deșeuez, vb. I. Tranz. A scoate șaua de pe spinarea unui animal de călărie. [Pr.: -șe-ua.Var.: deșelá vb. I] – Pref. de- + [în]șeua.

deșeua vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / P: ~șe-ua / Pzi: ~uéz / E: des- + (în)șeua] (C.i. un animal de călărie, mai ales calul) A-i scoate șaua Si: a deșela2.

DEȘEUÁ, deșeuez, vb. I. Tranz. A scoate șaua de pe spinarea unui animal de călărie. [Pr.: -șe-ua.Var.: deșelá vb. I] – Des1 + [în]șeua.

DEȘEUÁ, deșeuez, vb. I. Tranz. A scoate șaua. de pe spinarea unui cal. – Variantă: deșelá (TEODORESCU, P. P. 587) vb. I.

A DEȘEUÁ ~éz tranz. (animale de călărie) A elibera de șa. [Sil. -șe-ua] /des- + a [în]șeua


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deșeuá (a ~) (a scoate șaua) (-ua) vb., ind. prez. 3 deșeueáză (-uea-), 1 pl. deșeuắm (-uăm); conj. prez. 3 deșeuéze (-ue-); ger. deșeuấnd (-uând); part. deșeuát

deșeuá (a scoate șaua) vb. (sil. -ua), ind. prez. 1 sg. deșeuéz, 3 sg. și pl. deșeueáză, 1 pl. deșeuăm (sil. -uăm); conj. prez. 3 sg. și pl. deșeuéze (sil. -ue-); ger. deșeuând (sil. -uând); part. deșeuát


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEȘEUÁT adj. (Mold. și Bucov.) destărnițat. (Cal ~.)

DEȘEUAT adj. (Mold. și Bucov.) destărnițat. (Cal ~.)

DEȘEUÁ vb. (Mold. și Bucov.) a destărnița. (A ~ calul.)

DEȘEUA vb. (Mold. și Bucov.) a destărnița. (A ~ calul.)

Intrare: deșeuat
deșeuat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșeuat
  • deșeuatul
  • deșeuatu‑
  • deșeua
  • deșeuata
plural
  • deșeuați
  • deșeuații
  • deșeuate
  • deșeuatele
genitiv-dativ singular
  • deșeuat
  • deșeuatului
  • deșeuate
  • deșeuatei
plural
  • deșeuați
  • deșeuaților
  • deșeuate
  • deșeuatelor
vocativ singular
plural
deșelat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșelat
  • deșelatul
  • deșelatu‑
  • deșela
  • deșelata
plural
  • deșelați
  • deșelații
  • deșelate
  • deșelatele
genitiv-dativ singular
  • deșelat
  • deșelatului
  • deșelate
  • deșelatei
plural
  • deșelați
  • deșelaților
  • deșelate
  • deșelatelor
vocativ singular
plural
Intrare: deșeua
  • silabație: de-șe-ua info
verb (VT215)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deșeua
  • deșeuare
  • deșeuat
  • deșeuatu‑
  • deșeuând
  • deșeuându‑
singular plural
  • deșeua
  • deșeuea
  • deșeuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deșeuez
(să)
  • deșeuez
  • deșeuam
  • deșeuai
  • deșeuasem
a II-a (tu)
  • deșeuezi
(să)
  • deșeuezi
  • deșeuai
  • deșeuași
  • deșeuaseși
a III-a (el, ea)
  • deșeua
  • deșeuea
(să)
  • deșeueze
  • deșeua
  • deșeuă
  • deșeuase
plural I (noi)
  • deșeuăm
(să)
  • deșeuăm
  • deșeuam
  • deșeuarăm
  • deșeuaserăm
  • deșeuasem
a II-a (voi)
  • deșeuați
(să)
  • deșeuați
  • deșeuați
  • deșeuarăți
  • deșeuaserăți
  • deșeuaseți
a III-a (ei, ele)
  • deșeua
  • deșeuea
(să)
  • deșeueze
  • deșeuau
  • deșeua
  • deșeuaseră
deșela2 (conj. 3 deșale) verb grupa I conjugarea I tranzitiv
verb (VT31)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deșela
  • deșelare
  • deșelat
  • deșelatu‑
  • deșelând
  • deșelându‑
singular plural
  • deșa
  • deșelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deșel
(să)
  • deșel
  • deșelam
  • deșelai
  • deșelasem
a II-a (tu)
  • deșeli
(să)
  • deșeli
  • deșelai
  • deșelași
  • deșelaseși
a III-a (el, ea)
  • deșa
(să)
  • deșale
  • deșela
  • deșelă
  • deșelase
plural I (noi)
  • deșelăm
(să)
  • deșelăm
  • deșelam
  • deșelarăm
  • deșelaserăm
  • deșelasem
a II-a (voi)
  • deșelați
(să)
  • deșelați
  • deșelați
  • deșelarăți
  • deșelaserăți
  • deșelaseți
a III-a (ei, ele)
  • deșa
(să)
  • deșale
  • deșelau
  • deșela
  • deșelaseră
deșela1 (conj. 3 deșele) verb grupa I conjugarea I tranzitiv
verb (VT30)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deșela
  • deșelare
  • deșelat
  • deșelatu‑
  • deșelând
  • deșelându‑
singular plural
  • deșa
  • deșelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deșel
(să)
  • deșel
  • deșelam
  • deșelai
  • deșelasem
a II-a (tu)
  • deșeli
(să)
  • deșeli
  • deșelai
  • deșelași
  • deșelaseși
a III-a (el, ea)
  • deșa
(să)
  • deșele
  • deșela
  • deșelă
  • deșelase
plural I (noi)
  • deșelăm
(să)
  • deșelăm
  • deșelam
  • deșelarăm
  • deșelaserăm
  • deșelasem
a II-a (voi)
  • deșelați
(să)
  • deșelați
  • deșelați
  • deșelarăți
  • deșelaserăți
  • deșelaseți
a III-a (ei, ele)
  • deșa
(să)
  • deșele
  • deșelau
  • deșela
  • deșelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deșeuat deșelat

  • 1. (Despre animalele de călărie) Care nu are șa, căruia i s-a scos șaua.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: destărnițat

etimologie:

  • vezi deșeua
    surse: DEX '98 DEX '09

deșeua deșela

  • 1. A scoate șaua de pe spinarea unui animal de călărie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: destărnița antonime: înșeua

etimologie:

  • Prefix de- + [în]șeua
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX