2 intrări

8 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEȘERTIFICARE, deșertificări, s. f. Transformare a unei regiuni în deșert. – De la deșert (după fr. désertification).

DEȘERTIFICARE, deșertificări, s. f. Transformare a unei regiuni în deșert. – De la deșert (după fr. désertification).

deșertificare sf [At: DRC / Pl: ~cări / E: fr désertification] Transformare a unei regiuni în deșert (23).

DEȘERTIFICARE s. f. transformare a unei regiuni în deșert. (după fr. désertification)

deșertificare s. f. Transformarea unei regiuni în deșert ◊ „Acolo unde dispar pădurile se instalează deșertul [...] «Deșertificarea» – un fenomen de ample proporții.” Sc. 5 X 77 p. 5. ◊ „[...] în Africa [...] circa 150 milioane de oameni sunt amenințați de efectele calamităților deșertificării și secetei [...]” Sc. 1 XI 84 p. 6. ◊ „Spania este țara din Europa occidentală cu cel mai mare risc de deșertificare [...]” I.B.9 VII 87 p. 8 (din deșert; cf. fr. désertification; PR 1960; DTN 1976; DEX-S)

DEȘERTIFICA, pers. 3 deșertifică, vb. I. Refl. A se transforma în deșert, a deveni deșert. – Din deșertificare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deșertificare s. f., pl. deșertificări

deșertifica (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se deșertifică, imperf. 3 pl. se deșertificau; conj. prez. 3 să se deșertifice; ger. deșertificându-se corectat(ă)

deșertifica (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se deșertifică

Intrare: deșertificare
deșertificare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșertificare
  • deșertificarea
plural
  • deșertificări
  • deșertificările
genitiv-dativ singular
  • deșertificări
  • deșertificării
plural
  • deșertificări
  • deșertificărilor
vocativ singular
plural
Intrare: deșertifica
verb (V14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deșertifica
  • deșertificare
  • deșertificat
  • deșertificatu‑
  • deșertificând
  • deșertificându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • deșertifică
(să)
  • deșertifice
  • deșertifica
  • deșertifică
  • deșertificase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • deșertifică
(să)
  • deșertifice
  • deșertificau
  • deșertifica
  • deșertificaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deșertificare, deșertificărisubstantiv feminin

  • 1. Transformare a unei regiuni în deșert. DEX '09 DEX '98 DCR2
    • format_quote Acolo unde dispar pădurile se instalează deșertul [...] «Deșertificarea» – un fenomen de ample proporții. Sc. 5 X 77 p. 5. DCR2
    • format_quote [...] în Africa [...] circa 150 milioane de oameni sunt amenințați de efectele calamităților deșertificării și secetei [...] Sc. 1 XI 84 p. 6. DCR2
    • format_quote Spania este țara din Europa occidentală cu cel mai mare risc de deșertificare [...] I.B.9 VII 87 p. 8. DCR2
etimologie:

deșertificaverb

  • 1. A se transforma în deșert, a deveni deșert. DEX '09
etimologie:
  • deșertificare DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.