2 definiții pentru deșertifica

DEȘERTIFICÁ, pers. 3 deșertífică, vb. I. Refl. A se transforma în deșert, a deveni deșert. – Din deșertificare.

deșertificá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se deșertífică

Intrare: deșertifica
verb (V14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deșertifica
  • deșertificare
  • deșertificat
  • deșertificând
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • deșertifică
(să)
  • deșertifice
  • deșertifica
  • deșertifică
  • deșertificase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • deșertifică
(să)
  • deșertifice
  • deșertificau
  • deșertifica
  • deșertificaseră

deșertifica

  • 1. A se transforma în deșert, a deveni deșert.
    surse: DEX '09

etimologie: