2 definiții pentru deșertifica

DEȘERTIFICÁ, pers. 3 deșertífică, vb. I. Refl. A se transforma în deșert, a deveni deșert. – Din deșertificare.

deșertificá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se deșertífică

Intrare: deșertifica
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deșertifica deșertificare deșertificat deșertificând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) deșertifică (să) deșertifice deșertifica deșertifică deșertificase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) deșertifică (să) deșertifice deșertificau deșertifica deșertificaseră

deșertifica

  • 1. A se transforma în deșert, a deveni deșert.
    surse: DEX '09

etimologie: