2 intrări

6 definiții

deșertáte sf [At: PSALT. SCH. 44 / Pl: ~tắți / E: deșert + -ate] (Îvr) Deșertăciune (1).

deșertáte f. Vechĭ. Deșertăciune.

deșertát2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) deșăr~ / Pl: ~áți, ~e / E: deșerta1] 1 (Pop; d. recipiente, saci etc.) Din care s-a scos parțial sau total conținutul Si: deșert (1). 2 (Pop; d. vehicule pentru transport) Care este descărcat. 3 (Înv; d. așezări omenești, locuințe) Deșert (26). 4 (Înv; d. orașe, străzi) Nepopulat.

DEȘERTÁT2, -Ă, deșertați, -te, adj. (Pop.; despre recipiente) Care este gol, care nu mai conține nimic în interior. – V. deșerta.

DEȘERTÁT2, -Ă, deșertați, -te, adj. (Pop.; despre recipiente) Care este gol, care nu mai conține nimic în interior. – V. deșerta.

DEȘERTÁT2, -Ă, deșertați, -te, adj. (Despre recipiente) Gol, golit. ◊ (Substantivat, în loc. adv.) Cu deșertatul = cu recipientul gol. Nemernici oameni! a gîndit bătrînul înciudat. Gonesc bieții cai, cu căruța încărcată... Dar ascultînd hurducăiala butoiului, s-a întors: Poate c-or fi mergînd cu deșertatul. POPA, V. 111.

Intrare: deșertat (adj.)
deșertat (adj.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deșertat deșertatul deșerta deșertata
plural deșertați deșertații deșertate deșertatele
genitiv-dativ singular deșertat deșertatului deșertate deșertatei
plural deșertați deșertaților deșertate deșertatelor
vocativ singular
plural
Intrare: deșertate
deșertate
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deșertate deșertatea
plural deșertăți deșertățile
genitiv-dativ singular deșertăți deșertății
plural deșertăți deșertăților
vocativ singular
plural

deșertat (adj.)

  • 1. popular (Despre recipiente) Care este gol, care nu mai conține nimic în interior.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: golit
    • 1.1. (și) substantivat locuțiune adverbială Cu deșertatul = cu recipientul gol.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Nemernici oameni! a gîndit bătrînul înciudat. Gonesc bieții cai, cu căruța încărcată... Dar ascultînd hurducăiala butoiului, s-a întors: Poate c-or fi mergînd cu deșertatul. POPA, V. 111.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi deșerta
    surse: DEX '09 DEX '98