2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEȘERTÁRE, deșertări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) deșerta; golire, deșertat1. – V. deșerta.

DEȘERTÁRE, deșertări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) deșerta; golire, deșertat1. – V. deșerta.

deșertare sf [At: (a. 1644) GCR I, 112/20 / V: (reg) deșăr~, deșir~, disărțare, diș~ / Pl: ~tări / E: deșerta1] 1 Scoatere totală sau parțială a conținutului dintr-un recipient, sac etc. (de obicei prin răsturnare) Si: (pop) deșertat1 (1), golire. 2 (Tip) Scoatere a rândurilor culese din culegar, transportându-le pe galion. 3 Răsturnare a unui lichid sau a unor materii granulare, pulverulente dintr-un recipient, dintr-un sac etc. Si: (pop) deșertat1 (2). 4 Trecere a unui lichid sau a unor materii granulare dintr-un recipient în altul Si: (pop) deșertat1 (3). 5 Înghițire (până la ultima picătură) a conținutului lichid al unui vas Si: (pop) deșertat1 (4). 6 (Îvr) Descărcare a unei arme de foc Si: (pop) deșertat1 (5). 7 (Înv) Evacuare a unei așezări omenești. 8-9 (Înv) Deșertăciune (2, 4).

DEȘERTÁRE, deșertări, s. f. Acțiunea de a (se) deșerta; golire, (învechit) evacuare a populației. (Cu pronunțare regională) A făcut atîta deșărtare a provinciilor sale. BĂLCESCU, O. I 24.

deșertare f. acțiunea de a deșerta: golire, evacuare.

DEȘERTÁ, deșért, vb. I. (Pop.) 1. Tranz. A scoate întregul conținut dintr-un recipient. ◊ Expr. A deșerta sacul (până la fund) = a spune tot ce știi (noutăți, glume, necazuri etc.). ♦ A bea până la fund băutura dintr-un vas; a da pe gât o băutură. 2. Refl. (Despre locuri populate de oameni) A deveni gol, pustiu. – Din deșert.

DEȘERTÁ, deșért, vb. I. (Pop.) 1. Tranz. A scoate întregul conținut dintr-un recipient. ◊ Expr. A deșerta sacul (până la fund) = a spune tot ce știi (noutăți, glume, necazuri etc.). ♦ A bea până la fund băutura dintr-un vas; a da pe gât o băutură. 2. Refl. (Despre locuri populate de oameni) A deveni gol, pustiu. – Din deșert.

deșerta1 [At: PSALT. HUR. 39v/12 / V: (reg) dășărta, dăș~, deșărta, deșerța, diș~ / Pzi: ~ert, (îrg) ~tez / E: deșert] 1 vt (C.i. recipiente, saci etc.) A lăsa gol prin scoaterea totală sau parțială a conținutului (de obicei prin răsturnare) Si: a goli. 2 vt (Pex; c.i. vehicule pentru transport) A da jos încărcătura Si: a descărca. 3 vt (Pop; îe) A ~ sacul (până la fund) A spune tot ce știi (noutăți, glume etc.). 4 vt (Înv; c.i. arme de foc) A face ca proiectilul armei să pornească spre țintă Si: a descărca. 5 vr (Înv) A se lepăda de... 6 vr (Pop) A mărturisi. 7 vt (Reg) A deretica. 8 vt (Îvr) A dărâma. 9 vt (C.i. lichide, pex, materii granulare, pulverulente) A face să curgă prin răsturnarea unui recipient, a unui sac etc. 10 vt (C.i. lichide, pex, materii granulare, pulverulente) A trece dintr-un recipient în altul. 11 vt (Pfm) A bea până la fund băutura dintr-un vas. 12-13 vtr (Înv; c.i. așezări omenești, locuințe etc.) A (se) pustii.

DEȘERTÁ, deșért, vb. I. 1. Tranz. (Complementul indică un recipient care conține o materie lichidă sau solidă) A goli de conținut; (conținutul fiind o băutură, în special alcoolică) a goli dînd conținutul pe gît, a bea. Își turnă o ulcică din vinul acrișor ș-o deșertă pe nerăsuflate. SADOVEANU, Z. C. 45. Deșertă coșurile de grăunțe, trimițînd la moară doi saci plini. AGÎRBICEANU, S. P. 104. Acum te rog, iubită gazdă, să iei de la mine bărdaca asta și s-o deșerți în cinstea și pentru dragostea mea. CARAGIALE, P. 130. Urmînd sfatul dat, deșertă plosca. NEGRUZZI, S. I 245. (Refl. pas.) Paharele se umpleau și se deșertau, vîntul bătea peste farfuriile pline. HOGAȘ, DR. II 107. ◊ Expr. A deșerta sacul = a spune tot ce știi, noutăți, glume, lucruri hazlii. Deșertați-vă sacul cu vești și povești pînă ce mă-ntorc eu. SADOVEANU, M. C. 118. Dumitrescu auzise destul... cu toate că Popescu II nu deșertase sacul. PAS, Z. III 22. ◊ (Complementul indică conținutul scos din locul unde se află) Deșertă unul cîte unul pe prispă pachetele din brațul băiatului. C. PETRESCU, Î. II 170. Fără să piardă vreme, deșertă laptele în oalele de prins. SANDU-ALDEA, D. N. 224. 2. Refl. (Despre locuri populate de oameni) A deveni gol, pustiu, a nu mai fi locuit sau ocupat de nimeni. Localul se deșertase. M. I. CARAGIALE, C. 94. – Formă gramaticală: prez. conj. pers. 3 să deșarte.

A DEȘERTA deșért tranz. pop. (recipiente, spații etc.) A lipsi de conținut prin consumare sau scoatere; a goli. ◊ ~ paharul a bea paharul până la fund. ~ sacul a spune tot. /Din deșert

A SE DEȘERTÁ mă deșért intranz. pop. 1) A deveni deșert; a se goli. 2) (despre ființe) A evacua fecalele sau urina din organism; a se goli. /Din deșert

2) deșért și -éz, a -á v. tr. (d. deșert 1 saŭ lat. desertare.Deșert, deșeartă și deșartă; să deșerte). Fac deșert, golesc, evacuez: a deșerta un butoĭ, o casă, o țară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deșertáre (pop.) s. f., g.-d. art. deșertắrii; pl. deșertắri

deșertáre s. f., g.-d. art. deșertării; pl. deșertări

!deșertá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 deșártă; conj. prez. 3 deșérte; ger. deșertấnd

deșertá vb., ind. prez. 1 sg. deșért, 3 sg. și pl. deșártă; conj. prez. 3 sg. și pl. deșárte; ger. deșertând

deșerta (ind. prez. 3 sg. și pl. deșartă, conj. deșarte)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEȘERTARE s. descărcare, descărcat, deșertat, golire, golit. (~ unei roabe.)

arată toate definițiile

Intrare: deșertare
deșertare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșertare
  • deșertarea
plural
  • deșertări
  • deșertările
genitiv-dativ singular
  • deșertări
  • deșertării
plural
  • deșertări
  • deșertărilor
vocativ singular
plural
Intrare: deșerta
verb (VT52)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deșerta
  • deșertare
  • deșertat
  • deșertatu‑
  • deșertând
  • deșertându‑
singular plural
  • deșartă
  • deșertați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deșert
(să)
  • deșert
  • deșertam
  • deșertai
  • deșertasem
a II-a (tu)
  • deșerți
(să)
  • deșerți
  • deșertai
  • deșertași
  • deșertaseși
a III-a (el, ea)
  • deșartă
(să)
  • deșerte
  • deșerta
  • deșertă
  • deșertase
plural I (noi)
  • deșertăm
(să)
  • deșertăm
  • deșertam
  • deșertarăm
  • deșertaserăm
  • deșertasem
a II-a (voi)
  • deșertați
(să)
  • deșertați
  • deșertați
  • deșertarăți
  • deșertaserăți
  • deșertaseți
a III-a (ei, ele)
  • deșartă
(să)
  • deșerte
  • deșertau
  • deșerta
  • deșertaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deșertare

etimologie:

  • vezi deșerta
    surse: DEX '98 DEX '09

deșerta popular

  • 1. tranzitiv A scoate întregul conținut dintr-un recipient.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: descărca goli antonime: umple attach_file 5 exemple
    exemple
    • Deșertă coșurile de grăunțe, trimițînd la moară doi saci plini. AGÎRBICEANU, S. P. 104.
      surse: DLRLC
    • Urmînd sfatul dat, deșertă plosca. NEGRUZZI, S. I 245.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Paharele se umpleau și se deșertau, vîntul bătea peste farfuriile pline. HOGAȘ, DR. II 107.
      surse: DLRLC
    • Deșertă unul cîte unul pe prispă pachetele din brațul băiatului. C. PETRESCU, Î. II 170.
      surse: DLRLC
    • Fără să piardă vreme, deșertă laptele în oalele de prins. SANDU-ALDEA, D. N. 224.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A deșerta sacul (până la fund) = a spune tot ce știi (noutăți, glume, necazuri etc.).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Deșertați-vă sacul cu vești și povești pînă ce mă-ntorc eu. SADOVEANU, M. C. 118.
        surse: DLRLC
      • Dumitrescu auzise destul... cu toate că Popescu II nu deșertase sacul. PAS, Z. III 22.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A bea până la fund băutura dintr-un vas; a da pe gât o băutură.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bea attach_file 2 exemple
      exemple
      • Își turnă o ulcică din vinul acrișor ș-o deșertă pe nerăsuflate. SADOVEANU, Z. C. 45.
        surse: DLRLC
      • Acum te rog, iubită gazdă, să iei de la mine bărdaca asta și s-o deșerți în cinstea și pentru dragostea mea. CARAGIALE, P. 130.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre locuri populate de oameni) A deveni gol, pustiu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Localul se deșertase. M. I. CARAGIALE, C. 94.
      surse: DLRLC
  • comentariu Formă gramaticală: prezent conjunctiv persoana a 3-a: să deșarte.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • deșert
    surse: DEX '09 DEX '98