3 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEȘELÁT3, -Ă adj. v. deșeuat.

DEȘELÁT2, -Ă, deșelați, -te, adj. (Despre animale, p. ext., despre oameni) Care are spinarea îndoită, vătămată, frântă de poveri, de eforturi prea mari sau de lovituri; spetit; p. ext., foarte obosit. – V. deșela1.

DEȘELÁT2, -Ă, deșelați, -te, adj. (Despre animale, p. ext., despre oameni) Care are spinarea îndoită, vătămată, frântă de poveri, de eforturi prea mari sau de lovituri; spetit; p. ext., foarte obosit. – V. deșela1.

DEȘEUÁT, -Ă, deșeuați, -te, adj. (Despre animalele de călărie) Care nu are șa, căruia i s-a scos șaua. [Pr.: -șe-uat.Var.: deșelát, -ă adj.] – V. deșeua.

DEȘEUÁT, -Ă, deșeuați, -te, adj. (Despre animalele de călărie) Care nu are șa, căruia i s-a scos șaua. [Pr.: -șe-uat.Var.: deșelát, -ă adj.] – V. deșeua.

deșelat2, ~ă a [At: LB / V: (reg) deșălat2, dișalat, diș~ / S și: (înv) desș~ / Pl: ~ați, ~e / E: deșela1] (Pop) 1 (D. animale, pex, d. oameni) Care are spinarea îndoită de poveri ori de lovituri puternice. 2 (Pex) Cocoșat. 3 (Pex) Foarte obosit. 4 (D. oameni, pex, d. animale) Care se leagănă când merge din cauza unei afecțiuni a coloanei.

deșelat4, ~ă a [At: ZILOT, ap. HEM / V: (reg) ~șăl~ / Pl: ~ați, ~e / E: deșela2] Deșeuat. modificată

deșeuat1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: deșeua] Deșeuare.

deșeuat2, ~ă [At: COSTINESCU / P: ~șe-uat / Pl: ~ați, ~e / E: deșeua] (D. animale de călărie, mai ales despre cai) Căruia i s-a luat șaua (și frâul) Si: deșelat4.

DEȘELÁT2, -Ă, deșelați, -te, adj. (Despre animale, p. ext. despre oameni) Care are spinarea lovită, deformată, ruptă de poveri sau de lovituri; spetit. Cal deșelat.Fig. În două colțuri, pe două paturi vechi, deșelate, se vedeau de sub țoalele aspre de lînă, marginile cearceafurilor groase, sure, de cînepă. V. ROM. iulie 1953, 100. Vîrful gălbiu și ascuțit al musteților sale resfirate pe buze se arcuia perfect de simetric deasupra nărilor largi ale unui nas deșelat. HOGAȘ, M. N. 32. ♦ (Substantivat) Om fără vlagă, slăbănog, neputincios. Mai voinic și mai legat, Nu ca tine-un deșelat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 235. – Variantă: (regional) deșălát, -ă adj.

DEȘELÁT1 s. n. Faptul de a (se) deșela1.Loc. adv. (În legătură cu călăria) Pe deșelate (sau deșelatele, deșelatelea) = fără șa. Încălecat pe deșelate pe un roibuleț scund, prîslea a ajuns numaidecît la moara lui Ghiță Lungu. SADOVEANU, M. C. 28. A plecat călare, pe deșelatele. SANDU-ALDEA, U. P. 64. Într-o goană nebună, pe deșelate... un polc de călăreți s-arătă. DELAVRANCEA, S. 201. – Forme gramaticale: (în locuțiuni) deșelate, deșelatele, deșelatelea.

deșelat a. cu șalele frânte sau încovoiate în partea de jos din lovire: bou deșelat. ║ adv. pe deșelate, fără șea: un băiețandru călare pe deșelate pe un călușel ISP.

deșelát, -ă adj. Fără șa: cal deșelat (se zice și neînșeŭat). Cu șelele rupte, cu mijlocu frînt: om deșelat. A călări pe deșelate, a călări fără șa.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEȘELÁT adj. istovit, spetit, (reg.) tărnițat, (Mold. și Transilv.) dăulat. (Cal ~.)

DEȘEUÁT adj. (Mold. și Bucov.) destărnițat. (Cal ~.)

DEȘELAT adj. istovit, spetit, (reg.) tărnițat, (Mold. și Transilv.) dăulat. (Cal ~.)

DEȘEUAT adj. (Mold. și Bucov.) destărnițat. (Cal ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

deșălát, -ă, deșălați, -te, adj. – Strâmb, încovoiat, cu spinarea îndoită. – Din deșăla.

Intrare: deșelatele
deșelatele
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: deșelat (adj.)
deșelat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșelat
  • deșelatul
  • deșelatu‑
  • deșela
  • deșelata
plural
  • deșelați
  • deșelații
  • deșelate
  • deșelatele
genitiv-dativ singular
  • deșelat
  • deșelatului
  • deșelate
  • deșelatei
plural
  • deșelați
  • deșelaților
  • deșelate
  • deșelatelor
vocativ singular
plural
deșălat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșălat
  • deșălatul
  • deșălatu‑
  • deșăla
  • deșălata
plural
  • deșălați
  • deșălații
  • deșălate
  • deșălatele
genitiv-dativ singular
  • deșălat
  • deșălatului
  • deșălate
  • deșălatei
plural
  • deșălați
  • deșălaților
  • deșălate
  • deșălatelor
vocativ singular
plural
Intrare: deșeuat
deșeuat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșeuat
  • deșeuatul
  • deșeuatu‑
  • deșeua
  • deșeuata
plural
  • deșeuați
  • deșeuații
  • deșeuate
  • deșeuatele
genitiv-dativ singular
  • deșeuat
  • deșeuatului
  • deșeuate
  • deșeuatei
plural
  • deșeuați
  • deșeuaților
  • deșeuate
  • deșeuatelor
vocativ singular
plural
deșelat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșelat
  • deșelatul
  • deșelatu‑
  • deșela
  • deșelata
plural
  • deșelați
  • deșelații
  • deșelate
  • deșelatele
genitiv-dativ singular
  • deșelat
  • deșelatului
  • deșelate
  • deșelatei
plural
  • deșelați
  • deșelaților
  • deșelate
  • deșelatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deșelat (adj.) deșălat

  • 1. (Despre animale) Care are spinarea îndoită, vătămată, frântă de poveri, de eforturi prea mari sau de lovituri.
    exemple
    • Cal deșelat.
      surse: DLRLC
    • figurat În două colțuri, pe două paturi vechi, deșelate, se vedeau de sub țoalele aspre de lînă, marginile cearceafurilor groase, sure, de cînepă. V. ROM. iulie 1953, 100.
      surse: DLRLC
    • figurat Vîrful gălbiu și ascuțit al musteților sale resfirate pe buze se arcuia perfect de simetric deasupra nărilor largi ale unui nas deșelat. HOGAȘ, M. N. 32.
      surse: DLRLC

etimologie:

deșeuat deșelat

  • 1. (Despre animalele de călărie) Care nu are șa, căruia i s-a scos șaua.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: destărnițat

etimologie:

  • vezi deșeua
    surse: DEX '98 DEX '09