2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEȘCOLARIZÁ vb. tr. a renunța la școală, la instruirea prin intermediul școlii. (după fr. déscolariser)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

deșcolarizá vb., ind. prez. 3 sg. deșcolarizeáză


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DEȘCOLARIZÁRE s. f. v. deșcolariza. [MDN]

Intrare: deșcolarizare
deșcolarizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșcolarizare
  • deșcolarizarea
plural
  • deșcolarizări
  • deșcolarizările
genitiv-dativ singular
  • deșcolarizări
  • deșcolarizării
plural
  • deșcolarizări
  • deșcolarizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: deșcolariza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deșcolariza
  • deșcolarizare
  • deșcolarizat
  • deșcolarizatu‑
  • deșcolarizând
  • deșcolarizându‑
singular plural
  • deșcolarizea
  • deșcolarizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deșcolarizez
(să)
  • deșcolarizez
  • deșcolarizam
  • deșcolarizai
  • deșcolarizasem
a II-a (tu)
  • deșcolarizezi
(să)
  • deșcolarizezi
  • deșcolarizai
  • deșcolarizași
  • deșcolarizaseși
a III-a (el, ea)
  • deșcolarizea
(să)
  • deșcolarizeze
  • deșcolariza
  • deșcolariză
  • deșcolarizase
plural I (noi)
  • deșcolarizăm
(să)
  • deșcolarizăm
  • deșcolarizam
  • deșcolarizarăm
  • deșcolarizaserăm
  • deșcolarizasem
a II-a (voi)
  • deșcolarizați
(să)
  • deșcolarizați
  • deșcolarizați
  • deșcolarizarăți
  • deșcolarizaserăți
  • deșcolarizaseți
a III-a (ei, ele)
  • deșcolarizea
(să)
  • deșcolarizeze
  • deșcolarizau
  • deșcolariza
  • deșcolarizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)