2 intrări

3 definiții

deșcolarizá vb., ind. prez. 3 sg. deșcolarizeáză

DEȘCOLARIZÁ vb. tr. a renunța la școală, la instruirea prin intermediul școlii. (după fr. déscolariser)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

DEȘCOLARIZÁRE s. f. v. deșcolariza. [MDN]

Intrare: deșcolariza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deșcolariza deșcolarizare deșcolarizat deșcolarizând singular plural
deșcolarizea deșcolarizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deșcolarizez (să) deșcolarizez deșcolarizam deșcolarizai deșcolarizasem
a II-a (tu) deșcolarizezi (să) deșcolarizezi deșcolarizai deșcolarizași deșcolarizaseși
a III-a (el, ea) deșcolarizea (să) deșcolarizeze deșcolariza deșcolariză deșcolarizase
plural I (noi) deșcolarizăm (să) deșcolarizăm deșcolarizam deșcolarizarăm deșcolarizaserăm, deșcolarizasem*
a II-a (voi) deșcolarizați (să) deșcolarizați deșcolarizați deșcolarizarăți deșcolarizaserăți, deșcolarizaseți*
a III-a (ei, ele) deșcolarizea (să) deșcolarizeze deșcolarizau deșcolariza deșcolarizaseră
Intrare: deșcolarizare
deșcolarizare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deșcolarizare deșcolarizarea
plural deșcolarizări deșcolarizările
genitiv-dativ singular deșcolarizări deșcolarizării
plural deșcolarizări deșcolarizărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)