2 definiții pentru deșcolariza

deșcolarizá vb., ind. prez. 3 sg. deșcolarizeáză

DEȘCOLARIZÁ vb. tr. a renunța la școală, la instruirea prin intermediul școlii. (după fr. déscolariser)

Intrare: deșcolariza
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deșcolariza deșcolarizare deșcolarizat deșcolarizând singular plural
deșcolarizea deșcolarizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deșcolarizez (să) deșcolarizez deșcolarizam deșcolarizai deșcolarizasem
a II-a (tu) deșcolarizezi (să) deșcolarizezi deșcolarizai deșcolarizași deșcolarizaseși
a III-a (el, ea) deșcolarizea (să) deșcolarizeze deșcolariza deșcolariză deșcolarizase
plural I (noi) deșcolarizăm (să) deșcolarizăm deșcolarizam deșcolarizarăm deșcolarizaserăm, deșcolarizasem*
a II-a (voi) deșcolarizați (să) deșcolarizați deșcolarizați deșcolarizarăți deșcolarizaserăți, deșcolarizaseți*
a III-a (ei, ele) deșcolarizea (să) deșcolarizeze deșcolarizau deșcolariza deșcolarizaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)