3 intrări

3 definiții

deșarjáre sf [At: ORBONAȘ, MEC. 236 / Pl: ~jắri / E: deșarjă] 1 (Înv) Descărcare de focuri de armă. 2 (Frm; fig) Eliberare de emoții neplăcute.

deșarjá [At: DA ms / Pzi: ~jez / E: fr décharger] 1-2 vtr (Înv; c. i. arme) A (se) descărca. 3 vr (Frm; fig) A se elibera de emoții neplăcute.

deșarjá vb., ind. prez. 3 sg. deșarjeáză

Intrare: deșarja
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deșarja deșarjare deșarjat deșarjând singular plural
deșarjea deșarjați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deșarjez (să) deșarjez deșarjam deșarjai deșarjasem
a II-a (tu) deșarjezi (să) deșarjezi deșarjai deșarjași deșarjaseși
a III-a (el, ea) deșarjea (să) deșarjeze deșarja deșarjă deșarjase
plural I (noi) deșarjăm (să) deșarjăm deșarjam deșarjarăm deșarjaserăm, deșarjasem*
a II-a (voi) deșarjați (să) deșarjați deșarjați deșarjarăți deșarjaserăți, deșarjaseți*
a III-a (ei, ele) deșarjea (să) deșarjeze deșarjau deșarja deșarjaseră
Intrare: deșarjare
deșarjare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deșarjare deșarjarea
plural deșarjări deșarjările
genitiv-dativ singular deșarjări deșarjării
plural deșarjări deșarjărilor
vocativ singular
plural
Intrare: deșarjare
deșarjare
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)