3 intrări

29 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

deșălát1 sn vz deșelat1

deșălát2, ~ă a vz deșelat2

deșălát3 sn vz deșelat3

DEȘĂLÁT, -Ă adj. v. deșelat2.

deșelá1 vt [At: PSALT. HUR. 47v/25 / V: (îrg) dăș~, (reg) deșălá1, dșălá, dișalá, diș~ / S și: (înv) desș~ / Pzi: deșél / E: de(s)- + șale] (Pop) 1 vt (C. i. spinarea unui animal sau, pex, a unui om) A frânge de poveri ori de eforturi prea mari ori de lovituri puternice Si: a îndoi. 2-3 vtr (Pex) A (se) istovi din cauza eforturilor depuse. 4 vt (C. i. animale și oameni) A bate crunt.

deșelá2 v [At: PSALT. HUR. ap. DLR ms / V: (reg) ~șăla2 / Pzi: deșél și ~léz / E: ctm deșeua + șale] A deșeua. modificată

deșelát2, ~ă a [At: LB / V: (reg) deșălát2, dișalát, diș~ / S și: (înv) desș~ / Pl: ~áți, ~e / E: deșela1] (Pop) 1 (D. animale, pex, d. oameni) Care are spinarea îndoită de poveri ori de lovituri puternice. 2 (Pex) Cocoșat. 3 (Pex) Foarte obosit. 4 (D. oameni, pex, d. animale) Care se leagănă când merge din cauza unei afecțiuni a coloanei.

deșelát4, ~ă a [At: ZILOT, ap. HEM / V: (reg) ~șăl~ / Pl: ~áți, ~e / E: deșela2] Deșeuat. modificată

DEȘELÁ1, deșél, vb. I. Tranz. A îndoi, a vătăma, a frânge spinarea unui animal sau, p. ext, a unui om cu poveri ori eforturi prea mari sau cu lovituri puternice; a speti. ◊ Refl. S-a deșelat de atâta cărătură.Pref. de- + șale.

DEȘELÁT2, -Ă, deșelați, -te, adj. (Despre animale, p. ext., despre oameni) Care are spinarea îndoită, vătămată, frântă de poveri, de eforturi prea mari sau de lovituri; spetit; p. ext., foarte obosit. – V. deșela1.

DEȘELÁ1, deșél, vb. I. Tranz. A îndoi, a vătăma, a frânge spinarea unui animal sau, p. ext., a unui om cu poveri ori cu eforturi prea mari sau cu lovituri puternice; a speti. ◊ Refl. S-a deșelat de atâta cărătură.Des1- + șale.

DEȘELÁT2, -Ă, deșelați, -te, adj. (Despre animale, p. ext., despre oameni) Care are spinarea îndoită, vătămată, frântă de poveri, de eforturi prea mari sau de lovituri; spetit; p. ext., foarte obosit. – V. deșela1.

DEȘELÁ2, deșél, vb. I. Tranz. (Cu privire la cai, mai rar la alte animale, p. ext. la om) A îndoi spinarea, a vătăma, a frînge, a rupe (prin poveri prea mari sau prin lovituri puternice). Apucă un par și deșală vaca. SBIERA, P. 292. (În forma regională deșăla) Băiete, nebunit-ai ori nu mai ai mult? Cum te sui tu călare pe purcel să mi-l deșăli ? REBREANU, R. II 30. Au aruncat-o îndata-mare jos [pielea de bivol] că-l deșăla nu alta, atît de grea era. SBIERA, P. 178. ◊ Refl. În spinare ?... Poloboace de cîte 60 vedre unul ? Să ne deșelăm ? ALECSANDRI, T. I 441. – Variantă: (regional) deșălá vb.I.

DEȘELÁT2, -Ă, deșelați, -te, adj. (Despre animale, p. ext. despre oameni) Care are spinarea lovită, deformată, ruptă de poveri sau de lovituri; spetit. Cal deșelat.Fig. În două colțuri, pe două paturi vechi, deșelate, se vedeau de sub țoalele aspre de lînă, marginile cearceafurilor groase, sure, de cînepă. V. ROM. iulie 1953, 100. Vîrful gălbiu și ascuțit al musteților sale resfirate pe buze se arcuia perfect de simetric deasupra nărilor largi ale unui nas deșelat. HOGAȘ, M. N. 32. ♦ (Substantivat) Om fără vlagă, slăbănog, neputincios. Mai voinic și mai legat, Nu ca tine-un deșelat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 235. – Variantă: (regional) deșălát, -ă adj.

deșelá (a ~) (a frânge spinarea) vb., ind. prez. 1 sg. deșél, 3 deșálă; conj. prez. 3 deșéle; ger. deșelấnd; part. deșelát

deșelá (a frânge spinarea, a speti, a scoate șaua) vb., ind. prez. 1 sg. deșél, 3 sg. și pl. deșálă; conj. prez. 3 sg. și pl. deșéle; ger. deșelând; part. deșelát

DEȘELÁ vb. a istovi, a speti, (Munt. și Transilv.) a dăula, (fig.) a deznoda. (A ~ un cal.)

DEȘELÁT adj. istovit, spetit, (reg.) tărnițat, (Mold. și Transilv.) dăulat. (Cal ~.)

A SE DEȘELÁ mă deșél intranz. (despre persoane sau animale de tracțiune) A-și vătăma șalele din cauza unor eforturi excesive; a se speti. /des- + șale

Intrare: deșălat
deșălat
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: deșelat (adj.)
deșelat (adj.) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deșelat deșelatul deșela deșelata
plural deșelați deșelații deșelate deșelatele
genitiv-dativ singular deșelat deșelatului deșelate deșelatei
plural deșelați deșelaților deșelate deșelatelor
vocativ singular
plural
deșălat adjectiv
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular deșălat deșălatul deșăla deșălata
plural deșălați deșălații deșălate deșălatele
genitiv-dativ singular deșălat deșălatului deșălate deșălatei
plural deșălați deșălaților deșălate deșălatelor
vocativ singular
plural
Intrare: deșela
deșela (conj. 3 deșele) verb grupa I conjugarea I tranzitiv
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deșela deșelare deșelat deșelând singular plural
deșa deșelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deșel (să) deșel deșelam deșelai deșelasem
a II-a (tu) deșeli (să) deșeli deșelai deșelași deșelaseși
a III-a (el, ea) deșa (să) deșele deșela deșelă deșelase
plural I (noi) deșelăm (să) deșelăm deșelam deșelarăm deșelaserăm, deșelasem*
a II-a (voi) deșelați (să) deșelați deșelați deșelarăți deșelaserăți, deșelaseți*
a III-a (ei, ele) deșa (să) deșele deșelau deșela deșelaseră
deșela (conj. 3 deșale) verb grupa I conjugarea I tranzitiv
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deșela deșelare deșelat deșelând singular plural
deșa deșelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deșel (să) deșel deșelam deșelai deșelasem
a II-a (tu) deșeli (să) deșeli deșelai deșelași deșelaseși
a III-a (el, ea) deșa (să) deșale deșela deșelă deșelase
plural I (noi) deșelăm (să) deșelăm deșelam deșelarăm deșelaserăm, deșelasem*
a II-a (voi) deșelați (să) deșelați deșelați deșelarăți deșelaserăți, deșelaseți*
a III-a (ei, ele) deșa (să) deșale deșelau deșela deșelaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) deșăla deșălare deșălat deșălând singular plural
deșălă deșălați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) deșăl (să) deșăl deșălam deșălai deșălasem
a II-a (tu) deșăli (să) deșăli deșălai deșălași deșălaseși
a III-a (el, ea) deșălă (să) deșăle deșăla deșălă deșălase
plural I (noi) deșălăm (să) deșălăm deșălam deșălarăm deșălaserăm, deșălasem*
a II-a (voi) deșălați (să) deșălați deșălați deșălarăți deșălaserăți, deșălaseți*
a III-a (ei, ele) deșălă (să) deșăle deșălau deșăla deșălaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

deșela deșăla

  • 1. A îndoi, a vătăma, a frânge spinarea unui animal cu poveri ori cu eforturi prea mari sau cu lovituri puternice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: speti 5 exemple
    exemple
    • Apucă un par și deșală vaca. SBIERA, P. 292.
      surse: DLRLC
    • Băiete, nebunit-ai ori nu mai ai mult? Cum te sui tu călare pe purcel să mi-l deșăli ? REBREANU, R. II 30.
      surse: DLRLC
    • Au aruncat-o îndata-mare jos [pielea de bivol] că-l deșăla nu alta, atît de grea era. SBIERA, P. 178.
      surse: DLRLC
    • reflexiv S-a deșelat de atâta cărătură.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • reflexiv În spinare ?... Poloboace de cîte 60 vedre unul ? Să ne deșelăm ? ALECSANDRI, T. I 441.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Idem, despre spinarea unui om
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX

etimologie:

  • Prefix de- + șale
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

deșelat (adj.) deșălat

  • 1. (Despre animale) Care are spinarea îndoită, vătămată, frântă de poveri, de eforturi prea mari sau de lovituri.
    exemple
    • Cal deșelat.
      surse: DLRLC
    • figurat În două colțuri, pe două paturi vechi, deșelate, se vedeau de sub țoalele aspre de lînă, marginile cearceafurilor groase, sure, de cînepă. V. ROM. iulie 1953, 100.
      surse: DLRLC
    • figurat Vîrful gălbiu și ascuțit al musteților sale resfirate pe buze se arcuia perfect de simetric deasupra nărilor largi ale unui nas deșelat. HOGAȘ, M. N. 32.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Foarte obosit.
      surse: DEX '09
    • 1.2. prin extensiune Același lucru cu referire la oameni.
      surse: DEX '09 DLRLC
      • 1.2.1. (și) substantivat Om fără vlagă, slăbănog, neputincios.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Mai voinic și mai legat, Nu ca tine-un deșelat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 235.
          surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi deșela
    surse: DEX '09 DEX '98