Definiția cu ID-ul 24020:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEȘTEPTĂCIUNE s. f. Însușirea de a fi deștept (2); inteligență. ♦ (Adesea ir.) Faptă sau vorbă de om deștept (2). – Deștept + suf. -ăciune.