5 intrări
31 de definiții
din care- explicative (20)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- enciclopedice (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
datura sf vz datură
DATURA s. f. gen de plante din familia solanacee, foarte toxice, care cresc pe trunchiul copacilor; ciumăfaie. (< fr. datura)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DATOR, -OARE, datori, -oare, adj. 1. Care are de plătit cuiva o datorie (bănească). ◊ Expr. Dator vândut = plin de datorii. A scoate pe cineva dator = a-i pretinde cuiva achitarea unei sume pe care nu o datorează. ♦ Îndatorat față de cineva pentru un serviciu, un sprijin etc. 2. Obligat (moralicește sau prin lege, printr-o învoială) să facă ceva. – Lat. debitorius (după da2).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adetoriu, ~oare[1] a, smf vz dator
- Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dator, ~oare[1] [At: CORESI, EV. 280 / V: (îvp) dăt~, dătoriu, det~, (înv) ~riu, ~tur, deator,[2] deatoriu,[3] detoriu,[4] (reg) dit~ / Pl: ~i, ~oare / E: ml debitorius] 1 a (Construit mai ales cu verbul a fi sau a rămâne și urmat de determinări introduse adesea prin prepoziția cu, arătând obiectul datoriei) Care are de plătit (cuiva) o datorie (1), de obicei, o sumă de bani. 2 a (Îlv) A (se) da (sau, pop a (se) băga) ~ A se îndatora (cuiva). 3-4 a (Pfm; îe) (A fi) ~ vândut (A fi) plin de datorii (1). 5 a (Pfm; îe) A scoate (pe cineva) ~ A pretinde (cuiva) achitarea unei sume pe care nu o datorează. 6 a (Trs; îe) A se băga ~ (pe ceva) A lua ceva pe datorie. 7 a (Îe) A face ceva ~ A amaneta un obiect. 8 a (De obicei urmat de un conjunctiv sau un infinitiv) Care este obligat (moral, prin lege sau printr-o învoială) să adopte o anumită poziție, sau să acționeze într-un anumit mod Si: constrâns, forțat. 9 a (Pex; de obicei urmat de un conjunctiv sau un infinitiv) Sortit (1). 10 a (Îe) A (nu) rămâne (cuiva) ~ A face totul după cum era stabilit. 11 a (Îae) A clarifica. 12 a (Îae) A răspunde prompt. 13 a (Pex; îae) A se răzbuna. 14 a (Înv; pex) Răspunzător. 15 a (De obicei construit cu verbul a fi) Care are datoria de a mulțumi (cuiva) pentru un serviciu, pentru un sprijin etc. 16 a (De obicei construit cu verbul a fi) Care este îndatorat (cuiva). 17 a (De obicei construit cu verbul a fi) Care este plin de recunoștință. 18 a (Îlv) A fi ~ A datora. 19 sm (Înv; adesea cu referire la divinitate) Dătător. 20 sn (Înv) Datorie (1). 21 sm (Înv; îlav) În ~ Pe datorie (1). 22 sm (Îrg) Debitor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
datoriu, ~ie smf, a vz dator
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
datur, ~ă smf, a vz dator
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
datură sf [At: LM / V: ~ra / Pl: ~ri / E: lat datura] (Bot; liv) Ciumăfaie (Datura stramonium).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dător, ~oare smf, a vz dator
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dătoriu, ~ie smf, a vz dator
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
detor, ~oare s, a[1] vz dator corectat(ă)
- sa → s, a — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ditor, ~oare s, a vz dator
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
†ADETORIU adj. Trans. Dator.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
DATOR, -OARE, datori, -oare, adj. 1. Care are de plătit cuiva o datorie (bănească). ◊ Expr. Dator vândut = plin de datorii. A scoate pe cineva dator = a-i pretinde cuiva achitarea unei sume pe care nu o datorează. ♦ Îndatorat față de cineva pentru un serviciu, un sprijin etc. 2. Obligat (moralicește sau prin lege, printr-o învoială) să facă ceva. – Lat. debitorius (după da2).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
DATOR, -OARE, datori, -oare, adj. (Construit mai ales cu verbul «a fi» sau «a rămîne» și urmat de determinări introduse uneori prin prep. «cu» și arătînd obiectul datoriei). 1. Care are de plătit (cuiva) o datorie, de obicei o sumă de bani. Mohabin a rămas dator unei văduve sărace cu cinci parale, pentru cusutul unui turban. SADOVEANU, D. P. 182. La birt ai rămas dator 800 lei. SEBASTIAN, T. 282. ◊ Fig. Îți sînt dator o lămurire, amicul meu. M. I. CARAGIALE, C. 69. Din zei de-am fi scoborîtori, C-o moarte toți sîntem datori! COȘBUC, P. I 257. ◊ Expr. Dator-vîndut = plin de datorii. Sărac-lipit, dator-vîndut... rămînea netulburat. M. I. CARAGIALE, c. 121. a scoate (pe cineva) dator = a cere, a pretinde (cuiva cu care ai avut o afacere) achitarea unei sume pe care n-o datorează. Băui trei zile de vară... Băui, nene, turma toată Sărăcuț de maica mea Cînd văzui că, după toate, Încă și dator mă scoate. ALECSANDRI, P. P. 265. (Rar) A face dator (un lucru) = a pune amanet, a amaneta, a ipoteca. Mîncai caii și cocia Și-mi făcui datoare via. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 376. 2. (De obicei urmat de un verb la infinitiv sau la conjunctiv) Obligat (prin lege, printr-o învoială sau moralicește) să facă ceva. Fiecare cetățean al Republicii Populare Romîne este dator să respecte constituția și legile statului de democrație populară. CONST. R.P.R. 42. El e dator să se poarte politicos cu lumea. CARAGIALE, O. III 34. Dă, sîntem datori a ne ajuta unii pe alții. CREANGĂ, O. A. 218. Cetățeanul e dator către lege mai mult decît supunerea sa. El trebuie a-i fi sprijinitor și ajutor. BĂLCESCU, O. I 354. 3. (Construit cu dativul) Care are a mulțumi cuiva pentru un serviciu, pentru un sprijin etc.; îndatorat. Ție îți sînt datoare mîntuirea puilor mei. ISPIRESCU, L. 90. Voi veți trăi; căci vouă Grecia e datoare; Căci voi ați dat semnalul la libertatea sa. ALEXANDRESCU, P. 143.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DATOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care datorează ceva; care are obligația de a restitui o datorie (bănească). ◊ A socoti (pe cineva) ~ a pretinde cuiva o datorie în mod neîntemeiat. ~ vândut care este încurcat în datorii bănești. 2) Care are obligația morală sau materială de a acționa într-un anumit fel; obligat. 3) Care este obligat moral la recunoștință (pentru un anumit serviciu); îndatorat. /<lat. debitorius
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dator a. și m. care are o datorie (materială sau morală); [Vechiu-rom. detoriu = lat. *DEBITORIUS].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
datór și (vechĭ) detór, -oáre adj. (lat. debitor, id., de unde s’a făcut *debtor, *deutor, apoĭ, supt infl. luĭ dat, dator; pv. sp. deudor, pg. devedor). Debitor: am rămas dator un franc, cu un franc. Dator vîndut, foarte dator. Obligat: eștĭ dator să facĭ asta.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*datúră f., pl. ĭ (lat. științific datúra, d scr. dhattura). Bot. O plantă solanee veninoasă, numită pe rom. laur, laur porcesc, bolîndariță, cĭumofaĭe, cornută ș.a.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
detór V. dator.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dator adj. m., pl. datori; f. sg. și pl. datoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dator adj. m., pl. datori; f. sg. și pl. datoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dator adj. m., pl. datori; f. sg. și pl. datoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dator.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DATOR adj. 1. îndatorat. (Om ~ cu bani.) 2. obligat. (Sunt ~ să fac acest lucru.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DATOR adj. 1. îndatorat. (Om ~ cu bani.) 2. obligat. (Sînt ~ să fac acest lucru.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
dator (datoare), adj. – 1. Care are de plătit o datorie, debitor. – 2. Obligat. – Var. datoriu, (Trans., Banat) dător(i), detori(u). Mr. dător. Lat. *dĕbĭtorius, în loc de dĕbĭtor (Cipariu, Gram., 86; Pușcariu 486; Candrea-Dens., 473; REW 2492; Tiktin; Candrea); cf. prov., sp. deudor, port. devedor. Vocalismul indică producerea unei contaminări semantic normală, cu dare. – Der. datoriu, s. n. (înv., datorie, obligație); datori (var. datora), vb. (a face datorii; a trebui); datorie, s. f. (sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva; obligație morală); datorință, s. f. (înv., datorie, obligație); datornic, s. m. (dator, debitor), fără a părea important de decis dacă vine de la datorie (Graur, Noms d’agent, 26), sau de la dator (Pușcariu, Dacor., VII, 446); îndatori (var. îndatora), vb. (a da credit, a da împrumut; a obliga); îndatoritor, adj. (generos, serviabil), alb. dëtürë „datorie”, detores „datornic” (cf. Meyer 66) ar putea proveni din rom.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
DATURA L., CIUMĂFAIE, DATURA, LAUR, fam. Solanaceae. Gen originar din America de S și India răsăriteană, cca 25 specii, erbacee sau arborescente (cu ramuri: semilemnoase), anuale sau perene, cultivate în cîmp sau seră. Frunze mari, caduce, pețiolate, ovate, sinuate și inegal dințate, otrăvitoare. Flori albe și roșii, lungi, infundibuliforme, pendente, foarte mirositoare. înflorește vara-toamna, iar unele specii în tot cursul iernii. Plantă cca 0,30-5 m înălțime.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Datura arborea L. Arbust (cca 6 m înălțime) semilemnos. Înflorește vara-toamna. Flori albe, infundibuliforme, pendente, odorante. Frunze ovate, păroase. înainte de căderea brumei, toamna, se trec în sere. Răsadnițe sau apartamente luminoase, eu temperatură peste 5°C. Plantele mature se cultivă la hîrdaie, folosindu-se la ornarea teraselor, balcoanelor etc.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Datura stramonium L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori mari, albe, solitare. Fructul, o capsulă țepoasă, semințe negre. Frunze ovate, sinuate, inegal-dințate, pețiolate, Plantă erbacee, anuală, 0,30-1,20 m înălțime, cu miros neplăcut, foarte veninoasă.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Datura suaveolens H. B. K. Specie cu flori (cca 20-30 cm lungime) albe, parfumate, pendente. Frunze (cca 15-30 cm lungime, 5-15 cm lățime), oblong-ovate, caduce. Plantă cca 3-5 m înălțime. Iarna se ține fără apă, la 7°C, vara foarte mult soare și apă. După înflorire se taie ramurile complet, la fel se taie și la tinerele plante pentru a le da formă. Se cultivă în seră, în vase foarte mari sau direct, în sol.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F159) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A109) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A109) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A109) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
datura, daturesubstantiv feminin
- 1. Gen de plante din familia solanacee, foarte toxice, care cresc pe trunchiul copacilor. MDN '00sinonime: ciumăfaie
etimologie:
- datura MDN '00
dator, datoareadjectiv
- 1. Care are de plătit cuiva o datorie (bănească). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Mohabin a rămas dator unei văduve sărace cu cinci parale, pentru cusutul unui turban. SADOVEANU, D. P. 182. DLRLC
- La birt ai rămas dator 800 lei. SEBASTIAN, T. 282. DLRLC
- Îți sînt dator o lămurire, amicul meu. M. I. CARAGIALE, C. 69. DLRLC
- Din zei de-am fi scoborîtori, C-o moarte toți sîntem datori! COȘBUC, P. I 257. DLRLC
- 1.1. Îndatorat față de cineva pentru un serviciu, un sprijin etc. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLCsinonime: îndatorat
- Ție îți sînt datoare mîntuirea puilor mei. ISPIRESCU, L. 90. DLRLC
- Voi veți trăi; căci vouă Grecia e datoare; Căci voi ați dat semnalul la libertatea sa. ALEXANDRESCU, P. 143. DLRLC
-
- A (se) da (sau, popular, a (se) băga) dator = a se îndatora (cuiva). MDA2
- Dator vândut = plin de datorii. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Sărac-lipit, dator-vîndut... rămînea netulburat. M. I. CARAGIALE, C. 121. DLRLC
-
- A scoate pe cineva dator = a-i pretinde cuiva achitarea unei sume pe care nu o datorează. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Băui trei zile de vară... Băui, nene, turma toată Sărăcuț de maica mea Cînd văzui că, după toate, Încă și dator mă scoate. ALECSANDRI, P. P. 265. DLRLC
-
- A se băga dator (pe ceva) = a lua ceva pe datorie. MDA2
-
- Mîncai caii și cocia Și-mi făcui datoare via. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 376. DLRLC
-
-
- 2. Obligat (moralicește sau prin lege, printr-o învoială) să facă ceva. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Fiecare cetățean al Republicii Populare Romîne este dator să respecte constituția și legile statului de democrație populară. CONST. R.P.R. 42. DLRLC
- El e dator să se poarte politicos cu lumea. CARAGIALE, O. III 34. DLRLC
- Dă, sîntem datori a ne ajuta unii pe alții. CREANGĂ, O. A. 218. DLRLC
- Cetățeanul e dator către lege mai mult decît supunerea sa. El trebuie a-i fi sprijinitor și ajutor. BĂLCESCU, O. I 354. DLRLC
- 2.1. Sortit. MDA2sinonime: sortit
- 2.2. Răspunzător. MDA2sinonime: răspunzător
- 2.3. Care are datoria de a mulțumi (cuiva) pentru un serviciu, pentru un sprijin etc. MDA2
- 2.4. Care este plin de recunoștință. MDA2
-
etimologie:
- debitorius (după da). DEX '09 MDA2