darloi sn [At: H XVII, 152 / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Unealtă de fierărie nedefinită mai îndeaproape.

dârloi¹ i [At: COMAN, GL. / E: fo] (Reg; în jocurile de copii) Cuvânt cu sens neprecizat.

dârloi² sn [At: PAMFILE, J. III, 37 / Pl: ~oaie / E: dârlă + -oi] (Reg) 1 Bucium. 2 Țeavă a cimpoiului prin care se suflă Si: suflătoare. 3 Țeavă a cimpoiului prin care iese aerul.

dîrlóĭ n., pl. oaĭe (imit. înrudit cu țurloĭ). Btș. Bîzoĭ fluĭeru gros care ține basu la cimpoĭ (nota re). Pin Trans. dîrloĭ și durloĭ, fluĭer de salcie orĭ de alun. V. carabă.