3 intrări

19 definiții

daravere sf vz daraveră

daravere f. afacere, negustorie: cu rudele daraveri să nu aibi PANN. [Compus din dare și avere, modelat după turc. alișveriș].

daravére și (maĭ des) daravéră f., pl. ĭ (d. dare și avere după turc. alyšveriš. V. alișveriș). Fam. Afacere, negustorie, treabă. Belea: să scap și de daravera asta! – Pop. și -velă, pl. e și ĭ.

darave sf [At: I. GOLESCU, C. / V: ~elă, (rar) dărăvere, (îvr) ~re, dareavere / Pl: ~re, ~ri, (înv) ~ruri / E: tc dalavera sau dare + avere cdp, it dare et avere] 1 (Fam; cu determinări care arată felul) Negustorie. 2 (Pex) Situație financiară. 3 (Fam) Interes. 4 (Fam) Afacere. 5 (Pfm; îe) A avea (sau a face) ~ (cu cineva) A avea (sau a face) afaceri cu cineva. 6 (Rar; fam; îe) A fi în ~ri (de comerț) A fi în relații comerciale. 7 (Fam; pgn) Orice fel de relație care se stabilește între două sau mai multe persoane. 8 (Fam) Încurcătură. 9 (Jur; înv; șîs ~ judecătorească) Proces. 10 (Arg) Jucărie. 11 (Pfm; euf) Penis. 12 (Bot; reg; îs) ~ela popii Cucurbețică (Aristolochia clematitis).

DARAVÉLĂ, daraveli, s. f. 1. Pățanie; încurcătură; bucluc, belea. 2. (La pl.) Treburi, interese; afaceri (comerciale), negustorie. [Var.: daravéră s. f.] – Din tc. dalavera.

DARAVÉRĂ s. f. v. daravelă.

DARAVÉLĂ s. f. v. daraveră.

DARAVÉRĂ, daraveri, s. f. 1. Pățanie; încurcătură; bucluc, belea. 2. Treburi, interese; afaceri (comerciale), negustorie. [Var.: daravélă s. f.] – Dare + avere (după it. dare et avere).

DARAVÉRĂ, daraveri, s. f. 1. Pățanie, încurcătură, bucluc, belea. Directorul cancelariei n-are de lucru și găsește cu cale să spuie și mitropolitului de daravera noastră cu castraveții. STĂNOIU, C. I. 125. Era cît pe ce să fie pus la închisoare din pricina a,estecului într-o daraveră a unor răzeși de la Dorna. HOGAȘ, DR. 247. Intru în trăsură și mă duc la d-l aga, deși nu știam să fi avut vreo daraveră cu pristavii agiei. RUSSO, O. 138. 2. Treabă, chestiune, afacere. Vulpea se depărta în grabă, cu botul în pămînt și tîrîndu-și coada pe zăpadă. – Merge și ea după daraverile ei, de... se gîndi Marinică. DUMITRIU, N. 14. Bubi al nostru s-a lăsat pe tînjală, și în trei ani, el care era atît de expeditiv în alte daraveri, nu și-a putut trece nici un examen la Facultatea de drept. VLAHUȚĂ. O. A. II 218. În vara anului 1907, aflîndu-mă în străinătate și avînd în țară daraveri, m-așez în trenul Berlin-București... să m-abat o zi, două pe la Iași. CARAGIALE, S. N. 111. 3. Afacere comercială, negustorie. Lică nu se bizuie pe nimeni... nu se lasă în dataveri cu niște oameni, precum îl știe toată lumea pe cîrciumarul de la Moara-cu-noroc. SLAVICI, O. I 153. Aducîndu-și aminte că mai are și alte daraveri în București, a mers drept în mahalaua negustorilor. CARAGIALE, O. III 48. Cu rudele să mănînci, să bei, Daraveră să nu aibi cu ei. PANN, P. V. III 110. – Pl. și: (popular) daraveruri (SADOVEANU, B. 91). – Variantă: daravélă, daraveli (PREDA, Î. 90, SADOVEANU, M. C. 134, ȘEZ. II 47) și (popular) daraveluri (C. PETRESCU, Î. II 199), s. f.

!daravélă/daravéră (înv., pop., fam.) s. f., g.-d. art. daravélei/daravérii; pl. daravéle/daravéri

DARAVÉRĂ s. v. afacere, belea, bucluc, chestiune, dandana, interese, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, problemă, rău, supărare, treabă.

daravéră (-re), s. f.1. Treabă, afacere comercială. – 2. Încurcătură. – 3. (Arg.) Organ sexual. – Var. daravere, daravelă. Mr. daraveră. It. dare(e)avere „activ și pasiv”, termen comercial intrat prin filieră orientală, cf. ngr. νταραβέρι „mișcare comercială”, tc. dalavera „înșelătorie”, iud. sp. delabera „afacere” (Papahagi, Jb., XVI, 131; Wagner RFE, XXXIV, 40). În general se indică de obicei ipoteza unei combinații interne între dare și avere, pe baza modelului din tc. alișveriș (Tiktin; Candrea; Scriban); Pascu, II, 129, se referă greșit la tc. dever „mișcare comercială”, cf. dever. Sensul 3 apare și în tc. dalavera (Wagner, BF, X, 14).

DARAVÉRĂ ~e f. pop. Situație complicată, fără ieșire; belea; încurcătură; bucluc. [G.-D. daraverii] / dare + avere

alișveriș n. daravere, vânzare. [Turc. ALYȘVERIȘ, comerț, lit. luare-dare, după care s’a modelat sinonimul daravere].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

daravéră s.f., g.-d. art. daravérii; pl. daravéri / daravére

darave s. v. AFACERE. BELEA. BUCLUC. CHESTIUNE. DANDANA. INTERESE. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. PROBLEMĂ. RĂU. SUPĂRARE. TREABĂ.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

daravelă, daravele s. f. penis.

Intrare: daravelă
daravelă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • darave
  • daravela
plural
  • daraveli
  • daravelile
genitiv-dativ singular
  • daraveli
  • daravelii
plural
  • daraveli
  • daravelilor
vocativ singular
plural
daravelă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • darave
  • daravela
plural
  • daravele
  • daravelele
genitiv-dativ singular
  • daravele
  • daravelei
plural
  • daravele
  • daravelelor
vocativ singular
plural
daraveră2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • darave
  • daravera
plural
  • daraveri
  • daraverile
genitiv-dativ singular
  • daraveri
  • daraverii
plural
  • daraveri
  • daraverilor
vocativ singular
plural
daraveră1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • darave
  • daravera
plural
  • daravere
  • daraverele
genitiv-dativ singular
  • daravere
  • daraverei
plural
  • daravere
  • daraverelor
vocativ singular
plural
daravelă3 (pl. -uri) substantiv feminin
substantiv feminin (F34)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • darave
  • daravela
plural
  • daraveluri
  • daravelurile
genitiv-dativ singular
  • daravele
  • daravelei
plural
  • daraveluri
  • daravelurilor
vocativ singular
plural
daraveră3 (pl. -uri) substantiv feminin
substantiv feminin (F34)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • darave
  • daravera
plural
  • daraveruri
  • daraverurile
genitiv-dativ singular
  • daravere
  • daraverei
plural
  • daraveruri
  • daraverurilor
vocativ singular
plural
Intrare: daravere
daravere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dărăvere
dărăvere
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

daravelă daraveră (3)

  • 1. Situație complicată, fără ieșire.
    exemple
    • Directorul cancelariei n-are de lucru și găsește cu cale să spuie și mitropolitului de daravera noastră cu castraveții. STĂNOIU, C. I. 125.
      surse: DLRLC
    • Era cît pe ce să fie pus la închisoare din pricina amestecului într-o daraveră a unor răzeși de la Dorna. HOGAȘ, DR. 247.
      surse: DLRLC
    • Intru în trăsură și mă duc la d-l aga, deși nu știam să fi avut vreo daraveră cu pristavii agiei. RUSSO, O. 138.
      surse: DLRLC
  • 2. (la) plural Treburi, interese; afaceri (comerciale).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: negustorie 6 exemple
    exemple
    • Vulpea se depărta în grabă, cu botul în pămînt și tîrîndu-și coada pe zăpadă. – Merge și ea după daraverile ei, de... se gîndi Marinică. DUMITRIU, N. 14.
      surse: DLRLC
    • Bubi al nostru s-a lăsat pe tînjală, și în trei ani, el care era atît de expeditiv în alte daraveri, nu și-a putut trece nici un examen la Facultatea de drept. VLAHUȚĂ. O. A. II 218.
      surse: DLRLC
    • În vara anului 1907, aflîndu-mă în străinătate și avînd în țară daraveri, m-așez în trenul Berlin-București... să m-abat o zi, două pe la Iași. CARAGIALE, S. n. 111.
      surse: DLRLC
    • Lică nu se bizuie pe nimeni... nu se lasă în daraveri cu niște oameni, precum îl știe toată lumea pe cîrciumarul de la Moara-cu-noroc. SLAVICI, O. I 153.
      surse: DLRLC
    • Aducîndu-și aminte că mai are și alte daraveri în București, a mers drept în mahalaua negustorilor. CARAGIALE, O. III 48.
      surse: DLRLC
    • Cu rudele să mănînci, să bei, Daraveră să nu aibi cu ei. PANN, P. V. III 110.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba turcă dalavera
    surse: DEX '09
  • dare + avere
    surse: DEX '98 NODEX