3 intrări

5 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

daranat, ~ă a [At: L. ROM. 1961, 21 / V: dărân~, ~răn~ / Pl: ~ați, ~e / E: ns, cf darâmbete] (Reg) 1 (D. copii) Neastâmpărat. 2 (D. copii) Neascultător. 3 (D. oameni) Fără caracter Si: ticălos.

dărîn, a -á v. tr. (lat. de-rêno, -áre, d. ren, rinichi, adică „a vătăma rinichiĭ pin prea mare sforțare”. V. rinichi. Cp. cu deșel și spetesc). Vest. Dăhulez. V. dorovăĭesc.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dărîna (-n, -at), vb. – A deșela, a speti, a istovi, a obosi. Lat. *dĕrenēre, de la rēn „rinichi” (REW 2581; Candrea; cf. Graur, BL, V, 95). În Trans. și Banat; cf. it. direnare, sp. derrengar.Der. dărînat, adj. (inutil, nefolositor).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dărâna, dărânez, vb. I (reg.) a obosi tare, a se slei de puteri.

Intrare: daranat
daranat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
darănat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: dărâna
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dărâna
  • dărânare
  • dărânat
  • dărânatu‑
  • dărânând
  • dărânându‑
singular plural
  • dărânea
  • dărânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dărânez
(să)
  • dărânez
  • dărânam
  • dărânai
  • dărânasem
a II-a (tu)
  • dărânezi
(să)
  • dărânezi
  • dărânai
  • dărânași
  • dărânaseși
a III-a (el, ea)
  • dărânea
(să)
  • dărâneze
  • dărâna
  • dărână
  • dărânase
plural I (noi)
  • dărânăm
(să)
  • dărânăm
  • dărânam
  • dărânarăm
  • dărânaserăm
  • dărânasem
a II-a (voi)
  • dărânați
(să)
  • dărânați
  • dărânați
  • dărânarăți
  • dărânaserăți
  • dărânaseți
a III-a (ei, ele)
  • dărânea
(să)
  • dărâneze
  • dărânau
  • dărâna
  • dărânaseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dărâna
  • dărânare
  • dărânat
  • dărânatu‑
  • dărânând
  • dărânându‑
singular plural
  • dărâ
  • dărânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dărân
(să)
  • dărân
  • dărânam
  • dărânai
  • dărânasem
a II-a (tu)
  • dărâni
(să)
  • dărâni
  • dărânai
  • dărânași
  • dărânaseși
a III-a (el, ea)
  • dărâ
(să)
  • dărâne
  • dărâna
  • dărână
  • dărânase
plural I (noi)
  • dărânăm
(să)
  • dărânăm
  • dărânam
  • dărânarăm
  • dărânaserăm
  • dărânasem
a II-a (voi)
  • dărânați
(să)
  • dărânați
  • dărânați
  • dărânarăți
  • dărânaserăți
  • dărânaseți
a III-a (ei, ele)
  • dărâ
(să)
  • dărâne
  • dărânau
  • dărâna
  • dărânaseră
Intrare: dărânat
dărânat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dărânat
  • dărânatul
  • dărânatu‑
  • dărâna
  • dărânata
plural
  • dărânați
  • dărânații
  • dărânate
  • dărânatele
genitiv-dativ singular
  • dărânat
  • dărânatului
  • dărânate
  • dărânatei
plural
  • dărânați
  • dărânaților
  • dărânate
  • dărânatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)