3 intrări

5 definiții

daranát, ~ă a [At: L. ROM. 1961, 21 / V: dărân~, ~răn~ / Pl: ~ați, ~e / E: ns, cf darâmbete] (Reg) 1 (D. copii) Neastâmpărat. 2 (D. copii) Neascultător. 3 (D. oameni) Fără caracter Si: ticălos.

darănát, ~ă a vz daranat

dărâná (-n, -át), vb. – A deșela, a speti, a istovi, a obosi. Lat. *dĕrenēre, de la rēn „rinichi” (REW 2581; Candrea; cf. Graur, BL, V, 95). În Trans. și Banat; cf. it. direnare, sp. derrengar.Der. dărînat, adj. (inutil, nefolositor).

dărâná, dărânéz, vb. I (reg.) a obosi tare, a se slei de puteri.

dărî́n, a -á v. tr. (lat. de-rêno, -áre, d. ren, rinichi, adică „a vătăma rinichiĭ pin prea mare sforțare”. V. rinichi. Cp. cu deșel și spetesc). Vest. Dăhulez. V. dorovăĭesc.

Intrare: daranat
daranat
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
darănat
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: dărâna
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dărâna dărânare dărânat dărânând singular plural
dărânea dărânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dărânez (să) dărânez dărânam dărânai dărânasem
a II-a (tu) dărânezi (să) dărânezi dărânai dărânași dărânaseși
a III-a (el, ea) dărânea (să) dărâneze dărâna dărână dărânase
plural I (noi) dărânăm (să) dărânăm dărânam dărânarăm dărânaserăm, dărânasem*
a II-a (voi) dărânați (să) dărânați dărânați dărânarăți dărânaserăți, dărânaseți*
a III-a (ei, ele) dărânea (să) dărâneze dărânau dărâna dărânaseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) dărâna dărânare dărânat dărânând singular plural
dărâ dărânați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) dărân (să) dărân dărânam dărânai dărânasem
a II-a (tu) dărâni (să) dărâni dărânai dărânași dărânaseși
a III-a (el, ea) dărâ (să) dărâne dărâna dărână dărânase
plural I (noi) dărânăm (să) dărânăm dărânam dărânarăm dărânaserăm, dărânasem*
a II-a (voi) dărânați (să) dărânați dărânați dărânarăți dărânaserăți, dărânaseți*
a III-a (ei, ele) dărâ (să) dărâne dărânau dărâna dărânaseră
Intrare: dărânat
dărânat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dărânat dărânatul dărâna dărânata
plural dărânați dărânații dărânate dărânatele
genitiv-dativ singular dărânat dărânatului dărânate dărânatei
plural dărânați dărânaților dărânate dărânatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)